Proprietăți · 8 min citire

Vicii ascunse în construcții: răspunderea și termenul de 10 ani

Explic diferența dintre termenul special de 10 ani și prescripție, cine poate răspunde pentru viciile construcției și cum se păstrează probele înaintea unei notificări sau acțiuni.

Av. Maria Tuca
Avocat definitiv • Baroul Timiș · · ✓ Verificat juridic: 2026-08-06
  • Art. 29 din Legea nr. 10/1995 privește viciile ascunse ivite în 10 ani de la recepția lucrării.
  • Pentru viciile structurii de rezistență cauzate de nerespectarea normelor, răspunderea continuă pe durata existenței construcției.
  • Participanții la proiectare și execuție răspund potrivit obligațiilor proprii; răspunderea lor nu este automat solidară.
  • Intervalul în care trebuie să se ivească viciul nu este același lucru cu termenul de prescripție al acțiunii.

O fisură, o infiltrație sau o deformare apărută după predarea unei construcții nu înseamnă automat că există un viciu structural și nici că orice participant la lucrare răspunde în același mod. Primul pas este să separi defectul aparent de viciul ascuns, problema de finisaj de cea a structurii de rezistență și răspunderea vânzătorului de răspunderea specialiștilor implicați în proiectare și execuție.

Legea nr. 10/1995 instituie un regim special pentru calitatea în construcții. În același dosar pot deveni relevante și contractul, Codul civil, actele de recepție și documentația tehnică. De aceea, expresia uzuală „garanția de 10 ani” este utilă ca reper, dar nu descrie singură toate condițiile unei acțiuni.

Ce prevede, în realitate, termenul de 10 ani

Art. 29 din Legea nr. 10/1995 prevede că proiectantul, verificatorul de proiecte atestat, fabricanții și furnizorii de materiale și produse pentru construcții, executantul, responsabilul tehnic cu execuția autorizat, dirigintele de șantier autorizat și expertul tehnic atestat răspund, potrivit obligațiilor care le revin, pentru viciile ascunse ale construcției ivite într-un interval de 10 ani de la recepția lucrării.

Pentru viciile structurii de rezistență rezultate din nerespectarea normelor de proiectare și de execuție în vigoare la data realizării construcției, răspunderea prevăzută de lege continuă și după împlinirea celor 10 ani, pe întreaga durată de existență a construcției.

Aceste reguli nu înseamnă că orice fisură apărută în zece ani este, prin definiție, un viciu ascuns și nici că toate persoanele enumerate răspund automat sau solidar. Trebuie stabilite natura defectului, cauza tehnică, obligația concretă încălcată și legătura dintre acea încălcare și prejudiciu.

Recepția la terminarea lucrărilor și recepția finală

Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 273/1994 distinge două etape: recepția la terminarea lucrărilor și recepția finală, efectuată la expirarea perioadei de garanție stabilite prin contract. Procesul-verbal de recepție, obiecțiunile consemnate, termenul contractual de garanție și data la care proprietarul a preluat efectiv construcția trebuie citite împreună.

Este riscant să se considere, fără verificarea actelor, că termenul special începe întotdeauna de la recepția finală. Legea nr. 10/1995 folosește sintagma „recepția lucrării”, iar calculul concret trebuie raportat la actele de recepție și la temeiul juridic al pretenției.

Când un defect poate fi considerat ascuns

În materia vânzării, art. 1707 Cod civil descrie viciul ascuns ca pe un defect care nu putea fi descoperit la predare, fără asistență de specialitate, de un cumpărător prudent și diligent, care face bunul impropriu folosirii ori îi diminuează atât de mult întrebuințarea sau valoarea încât cumpărătorul nu l-ar fi cumpărat sau ar fi plătit mai puțin. Viciul sau cauza sa trebuie să fi existat la predare.

Într-un litigiu privind o construcție, o expertiză poate diferenția, de exemplu, între o microfisură superficială de tencuială, o infiltrație produsă de întreținerea ulterioară și o fisură activă cauzată de fundație, proiectare sau execuție. Fotografierea defectului este utilă, dar rareori stabilește singură cauza tehnică.

Defectele cunoscute și acceptate la încheierea contractului, cele consemnate ca aparente la recepție ori cele produse exclusiv prin intervenții ulterioare ale proprietarului au un regim diferit. Concluzia nu trebuie trasă doar după aspectul vizibil al degradării.

Cine poate răspunde

Participanții la proiectare și execuție

Persoanele enumerate de art. 29 din Legea nr. 10/1995 răspund numai potrivit rolului și obligațiilor proprii. O eroare de proiectare, un material neconform, nerespectarea proiectului în execuție și lipsa controlului de șantier sunt ipoteze diferite. Pentru fiecare pârât trebuie indicată conduita imputată și trebuie dovedită contribuția la defect.

Art. 1879 Cod civil confirmă, pentru antrepriza de construcții, că termenele de garanție sunt cele stabilite de legea specială și reglementează condițiile în care arhitectul, inginerul, antreprenorul ori subantreprenorul se pot exonera. Nu există o regulă generală potrivit căreia simpla participare la lucrare produce automat răspundere solidară.

Vânzătorul sau dezvoltatorul

Dacă imobilul a fost cumpărat, vânzătorul poate răspunde separat pentru vicii ascunse, potrivit contractului și art. 1707-1714 Cod civil. Remediile pot include, după caz, înlăturarea viciilor, înlocuirea, reducerea prețului sau rezoluțiunea vânzării. Instanța poate aprecia proporționalitatea remediului, iar întinderea despăgubirilor depinde inclusiv de cunoașterea viciului de către vânzător și de prejudiciul dovedit.

Faptul că vânzătorul este și dezvoltator ori că a contractat un alt executant poate modifica raporturile dintre profesioniști, dar nu permite alegerea pârâtului numai după criteriul solvabilității. Contractele, facturile, proiectul și cartea tehnică arată cine a avut fiecare obligație.

Termenul în care viciul trebuie să apară nu este același cu prescripția

Intervalul special de 10 ani din Legea nr. 10/1995 privește ivirea viciilor ascunse. El nu trebuie confundat cu un drept de a introduce acțiunea oricând în cei 10 ani sau timp de încă trei ani după expirarea lor.

Prescripția dreptului la acțiune se calculează în funcție de raportul juridic invocat, momentul descoperirii viciului, actele de predare și recepție, notificările și eventualele cauze de suspendare ori întrerupere. Art. 2531 Cod civil conține reguli speciale privind începutul prescripției pentru viciile ascunse și păstrează aplicarea termenelor de garanție speciale, legale sau convenționale. Calculul trebuie făcut pe cronologia dosarului; o notificare trimisă târziu nu salvează automat un termen împlinit.

Recomand să nu aștepți apropierea limitei de zece ani. Data primei manifestări, data la care ai înțeles gravitatea defectului și răspunsurile celor notificați pot deveni litigioase.

Cum păstrezi corect dovada

Înaintea unor reparații care ar acoperi cauza defectului, este util să documentezi starea construcției și să oferi persoanelor vizate posibilitatea unei constatări. În funcție de urgență, pregătesc de regulă următoarele:

  • fotografii și înregistrări datate, inclusiv evoluția degradărilor;
  • contractul de vânzare sau de antrepriză și anexele tehnice;
  • autorizația, proiectul, dispozițiile de șantier și procesele-verbale pentru lucrări ascunse;
  • cartea tehnică a construcției și procesele-verbale de recepție;
  • notificările, răspunsurile, ofertele de remediere și facturile;
  • un raport tehnic adecvat naturii problemei.

Siguranța persoanelor are prioritate. Dacă există risc de prăbușire, desprinderi, incendiu, electrocutare sau agravare rapidă, nu recomand amânarea măsurilor de punere în siguranță doar pentru conservarea probei. Starea se documentează cât permite urgența, iar autoritățile competente și specialiștii trebuie sesizați imediat.

Expertiza extrajudiciară și expertiza din proces

Un raport extrajudiciar poate identifica ipoteze tehnice, întinderea degradărilor și lucrările necesare. El ajută la formularea notificării și la alegerea părților responsabile, dar nu este identic cu expertiza judiciară administrată contradictoriu în proces.

Instanța poate numi un expert tehnic judiciar în specialitatea necesară, cu obiective stabilite după ascultarea părților. Acestea pot formula obiecțiuni și pot solicita, în condițiile legii, participarea unor experți aleși. Uneori, înainte de proces, poate fi utilă și procedura asigurării dovezilor sau constatarea de urgență a unei stări de fapt, dacă există pericolul ca proba să dispară ori să fie greu de administrat ulterior.

Notificarea și demersurile posibile

Notificarea trebuie să descrie defectele, data constatării, documentele disponibile și remediul solicitat. O trimit, după caz, vânzătorului, antreprenorului și participanților tehnici ale căror obligații pot fi incidente, fără a formula acuzații definitive înaintea concluziilor tehnice. Solicit și accesul la documentația relevantă, o inspecție comună și un răspuns scris.

Dacă remedierea amiabilă nu este posibilă, cererea poate urmări, în funcție de contract și probe, executarea lucrărilor, costul remedierii, reducerea prețului, rezoluțiunea ori despăgubiri. Inspectoratul de Stat în Construcții poate avea competențe de control privind calitatea și siguranța, dar un control administrativ nu înlocuiește hotărârea prin care se acordă pretențiile civile individuale.

Costurile procesului

Taxa judiciară de timbru depinde de obiectul și valoarea cererii, potrivit O.U.G. nr. 80/2013; nu există un procent unic de 2% sau 3% pentru toate litigiile. La costuri se pot adăuga expertiza, avocatul și eventualele investigații tehnice. Partea care câștigă poate cere cheltuieli de judecată, însă acestea trebuie dovedite, trebuie să fie legate de proces și pot fi cenzurate de instanță în condițiile Codului de procedură civilă.

Când merită analizat dosarul înainte de notificare

Dacă fisurile evoluează, există infiltrații recurente sau documentația tehnică lipsește, pot verifica actele, recepția, cronologia și posibilele persoane responsabile înainte să fie distrusă o probă importantă. Într-o consultație îți pot spune ce trebuie constatat tehnic, ce termene trebuie calculate și ce remediu poate fi susținut realist, fără să promit rezultatul expertizei sau al instanței.