Dreptul Familiei · 6 min citire

Drepturile bunicilor la relații personale cu nepoții: program și probe

Explic când pot bunicii cere un program de relații personale cu nepoții, ce criterii și probe analizează instanța, cum este ascultat copilul și cum se corelează programul cu viața sa.

Av. Maria Tuca
Avocat definitiv • Baroul Timiș · · ✓ Verificat juridic: 2026-08-06
  • Legea protejează dreptul copilului de a menține relații cu bunicii; programul se stabilește după interesul său superior.
  • Întâlnirile, găzduirea, comunicarea la distanță și contactul supravegheat sunt forme posibile, nu soluții automate.
  • După 14 ani, consimțământul copilului are regimul special prevăzut de art. 17 alin. (6) din Legea nr. 272/2004.

Divorțul părinților nu rupe rudenia dintre bunici și nepoți. Legea protejează în primul rând dreptul copilului de a păstra relații personale cu rudele și cu persoanele față de care a dezvoltat legături de atașament. Bunicii pot cere instanței stabilirea unui program atunci când contactul este blocat, dar soluția se construiește în jurul interesului copilului, nu ca o sancțiune aplicată unui părinte.

Eu analizez istoricul relației, motivele refuzului, programul copilului și probele disponibile înainte de a propune o acțiune. Un program realist și o conduită calmă sunt mai utile decât o cerere maximală formulată în plin conflict.

Temeiul legal al relațiilor dintre bunici și nepoți

Art. 17 din Legea nr. 272/2004 recunoaște dreptul copilului de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele și alte persoane față de care a dezvoltat legături de atașament. Textul prevede expres că nimeni nu poate împiedica relațiile copilului cu bunicii, frații, surorile sau alte persoane alături de care s-a bucurat de viața de familie, în afara situațiilor în care instanța constată motive temeinice care îi pot primejdui dezvoltarea.

Interesul superior al copilului rămâne criteriul central. De aceea, bunicii nu primesc automat orice program solicitat, iar refuzul unui părinte nu este suficient, singur, pentru a stabili forma contactului. Instanța verifică legătura afectivă, vârsta și nevoile copilului, conduita adulților și efectul concret al programului.

Ce poate cuprinde programul de relații personale

Art. 18 din Legea nr. 272/2004 permite forme diferite de contact: întâlniri, vizite la domiciliul copilului, găzduire pentru perioade determinate, telefon sau comunicare online, transmiterea de fotografii și informații și, atunci când este necesar, întâlniri într-un loc neutru ori supravegheate.

Nu orice dosar justifică găzduiri în weekend sau vacanțe. Dacă relația a fost întreruptă mult timp, copilul este foarte mic ori există tensiuni serioase, un program gradual poate proteja mai bine copilul. În alte situații, o relație anterioară constantă poate susține un program mai amplu.

Când pot bunicii cere intervenția instanței

Cererea poate fi formulată independent de procesul de divorț. Nu este necesar ca bunicii să aștepte definitivarea divorțului dacă legătura cu nepotul este deja blocată. Din punct de vedere tactic, verific însă dacă o acțiune separată ajută copilul sau doar multiplică un conflict care poate fi încă gestionat printr-o propunere clară și documentată.

Competența se stabilește potrivit regulilor speciale aplicabile cererilor de ocrotire a persoanei. În mod obișnuit, este relevantă judecătoria în a cărei circumscripție se află domiciliul sau reședința copilului, dar competența trebuie verificată pe datele concrete ale cauzei.

Părinții copilului trebuie să participe la proces, pentru că programul solicitat trebuie corelat cu locuința, școala, activitățile și relațiile personale deja stabilite.

Ce criterii cântăresc în soluție

  • intensitatea și continuitatea relației anterioare dintre bunici și copil;
  • vârsta, sănătatea, rutina și nevoile de îngrijire și educare ale copilului;
  • distanța dintre locuințe și posibilitatea reală de transport;
  • capacitatea bunicilor de a respecta regulile esențiale stabilite pentru copil;
  • conduita lor față de ambii părinți și riscul de a expune copilul conflictului;
  • motivele concrete invocate pentru restrângerea contactului;
  • opinia copilului, evaluată potrivit vârstei și maturității sale.

Un dezacord între adulți nu dovedește automat că relația cu bunicii este nocivă. În același timp, instanța poate limita, supraveghea sau chiar exclude contactul dacă probele arată un pericol real pentru dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.

Ascultarea copilului și consimțământul după 14 ani

Ascultarea copilului care a împlinit 10 ani este, în principiu, obligatorie în procedurile care îl privesc, iar un copil mai mic poate fi ascultat dacă autoritatea competentă apreciază că este necesar. Opinia lui nu este un vot decisiv, dar trebuie analizată în raport cu maturitatea și cu întregul context.

Pentru programul cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, art. 17 alin. (6) din Legea nr. 272/2004 prevede că, după împlinirea vârstei de 14 ani, programul se stabilește numai cu consimțământul copilului; dacă acesta refuză, instanța poate fi sesizată pentru a decide.

Probe utile într-un astfel de dosar

Nu este suficientă afirmația că bunicii își iubesc nepotul. Eu caut probe care arată o relație reală și felul în care continuarea ei servește copilului:

  • mesaje și propuneri rezonabile de program;
  • fotografii și documente care arată activități constante, nu doar întâlniri ocazionale;
  • dovezi privind preluarea de la școală, îngrijirea sau participarea la activități;
  • martori care cunosc direct relația, nu doar conflictul relatat de adulți;
  • documente medicale sau evaluări relevante, atunci când există un motiv real de protecție;
  • propunerea concretă de program și posibilitatea de a o respecta.

Comunicările agresive, criticile adresate părinților în fața copilului sau încercarea de a-l atrage de o parte a conflictului pot afecta cererea. Păstrez discuția juridică concentrată pe copil și evit transformarea dosarului într-o judecată generală a divorțului părinților.

Ancheta psihosocială și alte evaluări

Instanța poate folosi raportul de anchetă psihosocială și poate administra probele necesare pentru a înțelege mediul copilului și dinamica familiei. O expertiză psihologică nu este automată și nu trebuie solicitată doar pentru a da greutate formală cererii. Ea are sens atunci când există o problemă concretă care nu poate fi lămurită adecvat prin celelalte probe.

Cum se corelează programul bunicilor cu programul părinților

Timpul bunicilor nu ar trebui să consume nejustificat programul părintelui nerezident. Uneori, relația cu bunicii din acea ramură a familiei poate fi menținută în timpul programului părintelui. Alteori, acest lucru nu este posibil — de exemplu, părintele locuiește departe, este decedat ori nu își exercită relațiile personale — și este justificat un program distinct.

Soluția trebuie să rămână aplicabilă: ore clare, predare și preluare previzibile, reguli pentru vacanțe și o variantă pentru comunicarea la distanță. Formulele vagi generează noi conflicte și sunt greu de executat.

Este obligatorie medierea?

Nu. Medierea este voluntară și poate ajuta numai dacă adulții pot negocia fără presiune și fără a implica minorul. O propunere scrisă, echilibrată, poate clarifica dacă există spațiu pentru acord și poate deveni probă a conduitei rezonabile. Dacă există motive serioase de protecție ori refuzul este categoric, sesizarea instanței poate fi necesară.

Ce fac înainte de a formula cererea

Stabilesc cronologia relației, verific comunicările și motivele refuzului, aleg instanța competentă, formulez un program compatibil cu viața copilului și pregătesc probele. Evit promisiunile privind rezultatul: întinderea programului depinde de datele fiecărei familii.

Dacă legătura cu nepotul a fost întreruptă după divorț sau separare, pot analiza actele și istoricul relației într-o consultație și pot spune ce demers este proporțional: o propunere formală, negociere sau o cerere în instanță.