Divorț după 20 de ani de căsnicie: casă, credit și afacere

„Divorțul gri” nu este o categorie juridică, ci o expresie folosită pentru despărțirea după o căsătorie lungă, de regulă la o vârstă la care patrimoniul, creditul, afacerea și planurile de pensionare sunt deja consolidate. Legea divorțului este aceeași, dar analiza patrimonială este de obicei mai complexă.

Încep cu separarea a trei dosare diferite

Într-o căsătorie de lungă durată trebuie delimitate de la început:

• divorțul: temeiul desfacerii căsătoriei, numele și eventualele pretenții între soți;
• măsurile privind copiii: numai dacă există copii minori; întreținerea copilului major aflat în studii are un regim distinct;
• lichidarea regimului matrimonial și partajul: bunuri proprii, bunuri comune, datorii și cote de contribuție.

Aceste chestiuni pot fi soluționate împreună sau în proceduri separate. Existența unei case, a unui credit ori a unei firme nu împiedică divorțul prin acord la notar sau în instanță; partajul nu este o condiție pentru desfacerea căsătoriei.

Data încetării regimului matrimonial contează

Ca regulă, regimul matrimonial încetează între soți la data introducerii cererii de divorț. Instanța poate constata, la cererea unuia dintre soți, că efectele încetării se produc de la data separării în fapt. Această dată poate schimba analiza unor bunuri, venituri, rate sau datorii apărute în perioada de separare.

Nu pornesc de la ideea că orice bun aflat pe numele unuia este propriu sau că orice bun cumpărat în timpul căsătoriei se împarte mecanic în două. Verific regimul matrimonial, actul și data dobândirii, sursa fondurilor, eventualele bunuri proprii folosite la achiziție și contribuția fiecăruia la bunurile și obligațiile comune.

Casa cumpărată în timpul căsătoriei

Dacă imobilul este comun și nu există acord, soluțiile obișnuite ale partajului sunt:

• atribuirea imobilului unuia dintre foștii soți, cu plata unei sulte;
• vânzarea și distribuirea prețului potrivit cotelor stabilite;
• mai rar, împărțirea în natură, dacă imobilul permite legal și tehnic.

Valoarea se poate stabili prin acord sau prin expertiză în proces. Cota fiecăruia se determină după contribuția la dobândirea bunurilor comune și la îndeplinirea obligațiilor comune; contribuția egală este doar o prezumție până la proba contrară. Munca în gospodărie și pentru creșterea copiilor este recunoscută de Codul civil drept contribuție la cheltuielile căsătoriei și nu poate fi tratată ca „zero venit, zero contribuție”.

Creditul ipotecar nu dispare prin partaj

Partajul reglează raporturile dintre foștii soți, dar nu modifică de la sine contractul cu banca. Chiar dacă imobilul îi este atribuit unuia dintre ei, celălalt nu este eliberat automat din calitatea de codebitor sau garant. Pentru preluarea exclusivă a creditului, refinanțare ori novare este necesar acordul creditorului și îndeplinirea condițiilor sale.

De aceea, înainte de un acord verific separat:

• soldul, scadențarul și eventualele restanțe;
• cine este debitor, codebitor și garant;
• ipoteca și asigurările aferente;
• posibilitatea reală de refinanțare;
• cum se reflectă datoria în valoarea netă și în sultă.

O promisiune între soți că unul „va plăti toate ratele” nu îl protejează pe celălalt față de bancă dacă acesta rămâne obligat prin contract.

Afacerea: societatea nu este același lucru cu patrimoniul soților

Bunurile societății aparțin societății, nu direct soțului asociat și nici comunității matrimoniale. În schimb, părțile sociale sau acțiunile pot fi bunuri comune atunci când au fost dobândite prin aportul unor bunuri comune, deși calitatea de asociat și exercitarea drepturilor societare pot aparține unui singur soț, potrivit art. 349 din Codul civil.

Într-o evaluare serioasă verific:

• data și sursa dobândirii părților sociale sau acțiunilor;
• actul constitutiv și istoricul modificărilor;
• bilanțurile, creanțele, datoriile și fluxurile de numerar;
• dividendele aprobate ori distribuite;
• împrumuturile acordate societății de asociați și invers;
• garanțiile personale date pentru creditele firmei;
• dacă transferul participației este posibil potrivit legii și actului constitutiv.

Partajul nu înseamnă automat dizolvarea societății și nici împărțirea directă a utilajelor, conturilor sau clientelei sale. Obiectul și metoda evaluării se stabilesc după natura drepturilor efectiv deținute.

Copiii majori și întreținerea

După împlinirea vârstei de 18 ani nu se mai stabilesc autoritatea părintească, locuința ori un program de relații personale. Copilul major decide singur unde locuiește și are, de regulă, calitate proprie pentru cererea sa de întreținere.

Părinții datorează întreținere copilului devenit major dacă acesta își continuă studiile, până la terminarea lor, fără a depăși vârsta de 26 de ani. Dreptul nu depinde de un prag de venit inventat și nu este automat identic cu pensia din perioada minoratului. Se analizează starea de nevoie, continuarea reală a studiilor și mijloacele părinților.

Prestația compensatorie nu este „pensie după 20 de ani”

Durata căsătoriei devine juridic importantă pentru prestația compensatorie. Aceasta poate fi acordată numai dacă:

• divorțul se pronunță din culpa exclusivă a soțului pârât;
• căsătoria a durat cel puțin 20 de ani;
• divorțul produce solicitantului un dezechilibru semnificativ în condițiile de viață;
• prestația este cerută odată cu divorțul.

Este distinctă de întreținerea între foștii soți prevăzută de art. 389 și de despăgubirile prevăzute de art. 388. Niciuna nu se acordă automat doar pentru că mariajul a fost lung.

Partajul poate fi cerut și după divorț

Este greșit că acțiunea de partaj s-ar prescrie în trei ani de la divorț. Art. 669 din Codul civil prevede că încetarea coproprietății prin partaj poate fi cerută oricând, în afara cazurilor de suspendare prevăzute de lege, act juridic ori hotărâre. Alte pretenții bănești legate de folosință, creanțe sau restituiri pot avea însă termene proprii de prescripție, motiv pentru care amânarea trebuie evaluată concret.

Medierea este voluntară

Medierea nu este o etapă obligatorie înainte de divorț sau partaj. Poate fi utilă când există informație financiară suficientă, libertate reală de negociere și disponibilitatea ambilor soți. Acordul de mediere privind transferul drepturilor reale imobiliare sau alte acte supuse formei autentice trebuie prezentat notarului ori instanței în condițiile legii; simpla semnătură a mediatorului nu transferă proprietatea.

În caz de violență, amenințări, ascunderea activelor sau dezechilibru sever, siguranța și conservarea probelor sunt prioritare. Nu recomand negocierea informală ca substitut pentru măsurile judiciare necesare.

Măsuri provizorii și protejarea patrimoniului

Pe durata procesului pot exista cereri provizorii privind folosirea locuinței familiei, întreținerea, alocația copiilor sau măsurile referitoare la minori, în condițiile Codului de procedură civilă. Pentru riscul de înstrăinare ori ascundere a bunurilor, soluția depinde de bun, de probe și de condițiile măsurii asigurătorii; nu există o ordonanță garantată „în cinci zile”.

Documentele pe care le verific

• certificatul de căsătorie și convenția matrimonială, dacă există;
• actele imobilelor și extrasele de carte funciară;
• contractele de credit, garanțiile și soldurile actuale;
• extrasele bancare și documentele privind economiile ori investițiile;
• actele societății, bilanțurile și relațiile de creditare;
• actele bunurilor proprii și traseul banilor folosiți la achiziții;
• dovezile contribuției fiecărui soț, inclusiv contribuția nefinanciară;
• documentele privind studiile și nevoile copilului major, dacă este cazul.

Într-o consultație pot separa rapid ce ține de divorț, ce intră în partaj și ce necesită acordul băncii sau o evaluare financiară. La o căsătorie lungă, strategia bună nu pornește de la valoarea aparentă a bunurilor, ci de la drepturile, datoriile și probele care le însoțesc.