„Copilul vrea la mine”: cât contează opinia sa

Când un copil spune „vreau să locuiesc cu mama” sau „vreau la tata”, afirmația lui trebuie ascultată cu seriozitate, dar nu transformă procesul într-un vot între părinți. Instanța nu stabilește cine „câștigă copilul”, ci ce măsură îi protejează cel mai bine dezvoltarea, siguranța, stabilitatea și relațiile de atașament.

În practică, diferența o face contextul: vârsta și maturitatea copilului, motivele pe care le exprimă, continuitatea îngrijirii, relația cu fiecare părinte, existența unor riscuri și concluziile anchetei psihosociale. Dacă ai un litigiu privind locuința copilului, autoritatea părintească sau programul de legături personale, pot analiza actele și situația familiei înainte ca pozițiile părinților să se rigidizeze.

Opinia copilului contează, dar nu este singurul criteriu

Art. 264 din Codul civil protejează dreptul copilului de a fi ascultat și cere ca opinia sa să fie luată în considerare în raport cu vârsta și gradul de maturitate. Pentru măsurile luate după divorț, Codul civil conține și norme speciale privind ascultarea copilului, inclusiv atunci când instanța stabilește raporturile dintre părinți și copil ori soluționează neînțelegeri privind legăturile personale.

Interesul superior al copilului rămâne criteriul central. Potrivit art. 2 din Legea nr. 272/2004, instanța analizează, între altele, nevoile de dezvoltare, educație, sănătate, securitate și stabilitate, opinia copilului, istoricul său, capacitatea părinților de a răspunde nevoilor concrete și relațiile de atașament. Nu există în lege procente prin care declarația copilului ar valora 40%, 60% sau 80% și nu există o vârstă la care copilul ar decide automat singur.

De la ce vârstă este ascultat copilul

Pragul de 10 ani este important, dar trebuie explicat corect. Art. 264 din Codul civil reglementează modul în care copilul este ascultat, iar anumite norme speciale prevăd situațiile în care ascultarea este obligatorie. Copilul sub 10 ani poate fi ascultat atunci când autoritatea competentă consideră că acest lucru este necesar, iar orice copil poate cere să fie ascultat; un eventual refuz trebuie motivat.

Prin Decizia nr. 36/2026, Înalta Curte a clarificat că art. 264, luat singur, nu poate transforma dreptul copilului într-o obligație de a participa la orice procedură care îl privește. Decizia a fost pronunțată într-o cauză privind majorarea pensiei de întreținere și arată de ce trebuie verificat și textul special aplicabil fiecărui tip de dosar. Copilul nu trebuie forțat să aleagă între părinți.

Cum se desfășoară ascultarea în instanță

Ascultarea minorului are loc, de regulă, în camera de consiliu. Potrivit art. 226 din Codul de procedură civilă, instanța stabilește dacă părinții, tutorele ori alte persoane sunt prezente. Pentru cauzele în care urmează să fie dispuse măsuri cu privire la copil, art. 140^3 din Legea nr. 272/2004 prevede participarea unui psiholog din cadrul DGASPC; psihologul întocmește un raport de constatare care se depune la dosar.

Scopul nu este obținerea unei replici convenabile unuia dintre părinți. Copilul trebuie să poată vorbi liber, să primească informații potrivite vârstei și să înțeleagă, pe cât posibil, consecințele opțiunilor discutate. Instanța coroborează ceea ce spune copilul cu celelalte probe, nu îi transferă responsabilitatea deciziei.

Ce decide de fapt instanța

În limbajul curent se folosește des cuvântul „custodie”, dar Codul civil distinge între exercitarea autorității părintești, stabilirea locuinței copilului și programul de relații personale cu părintele separat. Regula după divorț este exercitarea în comun a autorității părintești. Exercitarea de către un singur părinte este o măsură excepțională, care presupune motive întemeiate analizate prin prisma interesului copilului.

Legea nr. 272/2004 enumeră între motivele relevante violența, dependențele, încălcarea gravă sau repetată a autorității părintești, înstrăinarea părintească și imposibilitatea obiectivă de colaborare. Nici preferința copilului, nici conflictul obișnuit dintre adulți nu produc singure, automat, autoritate părintească exclusivă.

Cum pregătești corect dosarul, fără să pui presiune pe copil

• Nu repeta copilului ce ar trebui să declare. Poți să îi explici, în cuvinte potrivite vârstei, că are dreptul să spună sincer ce simte și că decizia aparține adulților și instanței.
• Păstrează probe neutre. Documentele școlare și medicale, comunicările dintre părinți, programul efectiv de îngrijire, condițiile de locuit și martorii care cunosc direct situația sunt mai utile decât acuzațiile generale.
• Separă nevoile copilului de reproșurile dintre părinți. Mesajele agresive, conflictele la predare și folosirea copilului ca mesager pot afecta atât copilul, cât și credibilitatea părintelui.
• Cere evaluarea potrivită, nu o concluzie prestabilită. Ancheta psihosocială, raportul psihologului și, când este justificată, expertiza trebuie analizate în raport cu întregul probatoriu.

Înstrăinarea părintească trebuie dovedită, nu doar invocată

Legea nr. 123/2024 a introdus expres în Legea nr. 272/2004 noțiunea de înstrăinare părintească, definită ca o formă de violență psihologică. O schimbare bruscă și nejustificată a atitudinii copilului poate necesita evaluare, dar refuzul contactului nu dovedește automat înstrăinarea: pot exista teamă, experiențe negative, conflict de loialitate sau alte cauze care trebuie verificate.

Nu recomand „construirea” dosarului prin interogarea repetată a copilului ori prin înregistrări provocate. O cronologie clară a faptelor, comunicările integrale, încercările rezonabile de colaborare și evaluarea realizată de specialiști oferă o imagine mai sigură și protejează copilul de o nouă presiune.

Când merită să ceri consultanță înainte de proces

Este util să clarifici din timp ce măsură ceri: locuință, program de relații personale, modificarea unei hotărâri anterioare sau exercitarea autorității părintești de către un singur părinte. Fiecare cerere are temeiuri și probe diferite. Într-o consultație pot verifica hotărârile existente, vârsta copilului, istoricul îngrijirii, urgența și probele care pot fi folosite fără a expune inutil minorul conflictului.

Dacă vrei o evaluare aplicată situației tale, îmi poți trimite hotărârea existentă, cererea primită și o cronologie scurtă a faptelor prin pagina de contact. Îți spun ce poate fi cerut realist și ce trebuie protejat înainte de primul termen.