Acțiunea în regres: asigurător RCA, angajator și termenul de prescripție

„Acțiunea în regres” nu desemnează un singur tip de dosar. Poate fi regresul celui care a răspuns pentru fapta altuia, recuperarea specială a asigurătorului RCA, răspunderea patrimonială a salariatului sau subrogarea unui asigurător facultativ. Fiecare are alt temei, alte condiții și alte apărări.

Când primesc o somație de regres, nu pornesc de la presupunerea că plata făcută terțului obligă automat persoana urmărită la restituirea integrală. Verific cine a plătit, în ce temei, cui, cât, ce faptă a produs prejudiciul, ce contribuții au existat și dacă dreptul este prescris.

Ce este acțiunea în regres

Regresul permite persoanei care a reparat prejudiciul pentru fapta altuia să recupereze, în condițiile legii, de la autorul prejudiciului. Art. 1384 Cod civil este temeiul general pentru cel care răspunde pentru fapta altuia.

Dreptul nu există înainte ca persoana responsabilă să fi reparat prejudiciul. Plata este atât faptul care naște creanța de regres, cât și limita ei de bază. Reclamantul trebuie să dovedească plata, temeiul răspunderii sale și răspunderea persoanei împotriva căreia se întoarce.

Dacă autorul nu răspunde potrivit art. 1366 sau 1367 Cod civil, dreptul de regres al celui care a răspuns pentru fapta lui poate fi exclus. Dacă însuși plătitorul a contribuit la producerea prejudiciului, nu poate transfera propria parte de răspundere asupra celuilalt.

Regres, subrogare și răspundere patrimonială: diferențe

Regresul pentru fapta altuia

Exemplul tipic este comitentul care, în baza art. 1373, despăgubește victima pentru fapta prepusului. După plată se poate îndrepta împotriva autorului, dar trebuie să respecte art. 1384 și, dacă autorul este salariat, normele speciale ale Codului muncii.

Subrogarea asigurătorului

Potrivit art. 2210 Cod civil, în limitele indemnizației plătite, asigurătorul se subrogă în drepturile asiguratului sau beneficiarului împotriva persoanelor răspunzătoare de producerea pagubei. Asigurătorul nu dobândește un drept mai întins decât avea persoana despăgubită și nu poate cere aceeași sumă de două ori.

De exemplu, asigurătorul CASCO care plătește reparația poate prelua, în limita plății, creanța asiguratului împotriva celui răspunzător ori a asigurătorului RCA. Pârâtul poate opune apărările pe care le avea împotriva persoanei în ale cărei drepturi s-a făcut subrogarea, în limitele legii.

Regresul special RCA

Asigurătorul RCA despăgubește terțul potrivit legii, apoi poate recupera suma numai în cazurile prevăzute de art. 25 din Legea nr. 132/2017. Acesta este cadrul actual; Legea nr. 136/1995 nu mai este temeiul incident pentru accidentele guvernate de legea nouă.

Când poate asigurătorul RCA să recupereze despăgubirea

Art. 25 enumeră următoarele situații:

• accidentul a fost produs cu intenție;
• accidentul a fost produs în timpul comiterii unor infracțiuni intenționate privind circulația ori a altor infracțiuni săvârșite cu intenție;
• accidentul a fost produs în timp ce autorul unei infracțiuni intenționate încerca să se sustragă de la urmărire;
• persoana răspunzătoare a condus vehiculul fără consimțământul contractantului;
• asiguratul a refuzat nejustificat obligațiile de cooperare, împiedicând investigația asigurătorului, iar asigurătorul dovedește că aceasta a condus la plata nejustificată a despăgubirii.

Conducerea sub influența alcoolului sau fără permis nu apare în text ca o formulă autonomă de tipul „orice astfel de accident produce regres”. Ea poate intra în lit. b) dacă sunt îndeplinite elementele unei infracțiuni intenționate din legislația rutieră și legătura cerută de text. Calificarea penală și situația de fapt trebuie verificate, nu presupuse.

Nici părăsirea locului accidentului, faptă ulterioară producerii lui, nu trebuie transformată automat într-un temei de regres fără verificarea lit. b) sau c). Art. 25 lit. c) privește accidentul produs în timp ce autorul unei infracțiuni intenționate încearcă să se sustragă de la urmărire.

La lit. e), asigurătorul trebuie să dovedească nu doar refuzul nejustificat, ci și faptul că acesta a împiedicat investigația și a condus la plata nejustificată. Simplul răspuns întârziat nu justifică automat recuperarea întregii despăgubiri.

Regresul angajatorului împotriva salariatului

Dacă angajatorul a plătit unui terț prejudiciul produs de salariat în legătură cu munca, recuperarea se supune art. 254 și următoarele din Codul muncii. Angajatorul trebuie să dovedească paguba materială proprie, vinovăția salariatului și legătura cu munca.

Nu orice sumă plătită de angajator devine automat debit al salariatului. Se verifică dacă plata era datorată, dacă valoarea a fost justificată, dacă angajatorul ori altă persoană a contribuit și dacă paguba intră în riscul normal al serviciului. Salariatul nu răspunde pentru forță majoră, cauze neprevăzute care nu puteau fi înlăturate ori pagube încadrate în riscul normal al serviciului, în condițiile art. 254 alin. (2).

Reținerea din salariu nu se face după bunul plac al angajatorului

Recuperarea prin acordul părților este posibilă pe baza unei note de constatare și evaluare, cu un termen de cel puțin 30 de zile de la comunicare și în limita echivalentului a 5 salarii minime brute. În lipsa acordului sau în afara acestui cadru, angajatorul trebuie să obțină titlu executoriu.

Limita de o treime din salariul net, cu plafonul cumulat de o jumătate, privește ratele unei sume legal stabilite; nu permite angajatorului să stabilească unilateral orice datorie și să înceapă reținerea.

Cât poate cere reclamantul în regres

În principiu, nu mai mult decât a plătit efectiv și decât partea care revine persoanei urmărite. Se verifică:

• ordinul de plată, chitanța sau documentul despăgubirii;
• hotărârea, tranzacția, dosarul de daună ori temeiul plății;
• componentele sumei și legătura lor cu prejudiciul;
• eventuala contribuție a plătitorului, victimei sau altor persoane;
• franșiza, recuperările anterioare și dubla despăgubire;
• dobânda solicitată și momentul punerii în întârziere.

Plata voluntară a unei sume vădit nedatorate sau nejustificate nu poate fi transferată mecanic în sarcina pârâtului. În același timp, pârâtul nu poate relua pur și simplu toate apărările fără să țină cont de hotărârile și raporturile juridice deja stabilite.

Prescripția acțiunii în regres

Termenul general este de 3 ani, dacă nu există o regulă specială. Pentru regresul născut prin plată, momentul de început este, de regulă, data plății efective, deoarece atunci se naște dreptul celui care a reparat prejudiciul.

Nu aplic însă formula „3 ani de la plată” fără să identific natura acțiunii. În regresul RCA întemeiat pe art. 25 lit. b), raportul cu art. 1394 Cod civil — termenul penal mai lung pentru despăgubirea derivată dintr-un fapt penal — a generat jurisprudență și sesizări ale Înaltei Curți. Decizia nr. 351/2025 a respins ca inadmisibilă o asemenea sesizare, fără a da o dezlegare obligatorie pe fond. Dosarul concret trebuie verificat după fapta penală și practica aplicabilă.

Notificarea nu „resetează” automat termenul

O notificare poate constitui punere în întârziere, dar art. 2540 Cod civil îi recunoaște efect întreruptiv numai dacă este urmată de chemarea în judecată în 6 luni. Simpla primire sau semnare a confirmării de primire nu reprezintă recunoașterea datoriei.

Recunoașterea tacită trebuie să fie neechivocă. O plată parțială, solicitarea unui termen de plată ori un angajament clar pot produce efecte, dar un mesaj de politețe, cererea de documente sau participarea la discuții nu înseamnă automat recunoaștere.

Ce verific dacă ai primit o somație sau o cerere de chemare în judecată

1. Temeiul juridic exact

Este art. 1384 Cod civil, art. 25 din Legea nr. 132/2017, art. 2210 Cod civil sau răspunderea patrimonială din Codul muncii? Faptul că reclamantul folosește cuvântul „regres” nu stabilește singur condițiile acțiunii.

2. Calitatea părților

Cine a plătit și cine este persoana răspunzătoare? În RCA, legea permite recuperarea de la persoana răspunzătoare de prejudiciu, care nu este întotdeauna identică cu asiguratul ori contractantul poliței.

3. Dovada plății și cuantumul

Cer documentele plății și modul de calcul. Contestarea cuantumului trebuie făcută pe componente, nu printr-o negare generală.

4. Vinovăția și contribuțiile

În regresul angajatorului verific echipamentul, instrucțiunile, programul, organizarea și riscul normal. În RCA verific fapta intenționată invocată și legătura ei cu producerea accidentului. În subrogare verific dreptul pe care îl avea persoana despăgubită.

5. Prescripția și procedura

Identific data fiecărei plăți, eventualele acte întreruptive și momentul cererii. Prescripția nu se aplică din oficiu; apărarea trebuie invocată în condițiile art. 2512–2513 Cod civil.

Negocierea este posibilă, dar nu înlocuiește apărarea

O eșalonare sau o tranzacție poate fi utilă dacă obligația este bine dovedită, însă situația financiară a pârâtului nu determină instanța să reducă, prin ea însăși, un debit legal. Reducerea rezultă din lipsa unei condiții, contribuția altuia, cuantumul nedovedit sau acordul părților, nu dintr-o „moderare” generală pentru dificultăți financiare.

Nu recomand semnarea unui angajament de plată înainte de verificarea actelor. Un asemenea document poate recunoaște creanța și afecta prescripția ori apărările ulterioare.

Când merită analizată rapid somația

Termenul pentru întâmpinare și excepțiile pot fi scurte, iar documentele din dosarul inițial trebuie obținute înainte de formularea apărării. Dacă ai primit o cerere de regres de la asigurător, angajator sau altă persoană care a plătit despăgubiri, poți solicita o consultație juridică. Verific temeiul, prescripția, plata, cuantumul și contribuțiile înainte de orice recunoaștere sau negociere.