Punct de plecare greșit
Termenul este calculat de la o dată intuitivă, fără să fie verificat momentul legal real în care dreptul a devenit exigibil sau cunoscut.
Prescripția extinctivă limitează în timp posibilitatea de a obține protecția judiciară a unui drept subiectiv civil, dacă dreptul material la acțiune nu este exercitat în termenul legal. Prescripția dreptului de a obține executarea silită are o reglementare distinctă în Codul de procedură civilă. Împlinirea termenului nu șterge, prin ea însăși, obligația, iar instanța nu poate aplica prescripția din oficiu. Reglementarea de drept comun se găsește în Cartea a VI-a, Titlul I din Codul civil (art. 2500–2554).
Prescripția nu operează automat — trebuie invocată
Prescripția poate fi invocată numai de persoana în folosul căreia curge. Potrivit art. 2513 C.civ., ea trebuie opusă în primă instanță, prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen la care părțile sunt legal citate. Nu îți recomand să construiești strategia pe presupunerea că adversarul va omite excepția; data și actele trebuie verificate înainte de demers.
- Prescripția stinge dreptul material la acțiune, în sensul art. 2500 C.civ.; nu șterge automat obligația
- Poate fi invocată numai de persoana în folosul căreia curge; instanța nu o aplică din oficiu
- Regula privește drepturile patrimoniale, dar legea prevede atât acțiuni imprescriptibile, cât și termene speciale
- Momentul de început se stabilește după natura dreptului: poate fi scadența, cunoașterea nașterii dreptului la acțiune, regula specială pentru prejudiciu sau data nașterii dreptului de a obține executarea
Codul civil prevede termene și momente de început diferite, în funcție de natura dreptului. Identificarea corectă a regimului juridic este primul pas înainte de a folosi calculatorul. Dacă miza este concretă, îți pot verifica pe acte data de început, legea aplicabilă și evenimentele care au modificat cursul termenului.
Termen general — 3 ani
Se aplică dreptului la acțiune pentru care legea nu prevede un alt termen (art. 2517 C.civ.). Acoperă multe creanțe civile și profesionale, precum împrumuturi, prețuri neachitate, chirii restante sau despăgubiri contractuale, dar numai după verificarea unei eventuale norme speciale. Dacă ai deja o hotărâre judecătorească și vrei să știi cât timp mai ai la dispoziție, vezi și procedura de recuperare a creanțelor.
Drepturi reale prescriptibile — 10 ani
Art. 2518 pct. 1 C.civ. stabilește termenul de 10 ani numai pentru drepturile reale care nu sunt declarate imprescriptibile și nici nu sunt supuse unui alt termen. Nu introduce automat în calculator orice litigiu imobiliar: acțiunea în revendicare întemeiată pe dreptul de proprietate privată este, ca regulă, imprescriptibilă potrivit art. 563 alin. (2), iar grănițuirea și alte acțiuni pot avea regim propriu. Pentru calificarea situației tale, vezi litigiile imobiliare.
Răspundere delictuală — 3 ani
Termenul curge de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și persoana care răspunde de ea (art. 2528 C.civ.). Lipsa cunoașterii efective nu împiedică întotdeauna curgerea termenului; contează și momentul la care informațiile trebuiau cunoscute în mod rezonabil. Această regulă este frecvent aplicată în cazuri de răspundere civilă delictuală și accidente rutiere.
Nulitate relativă și anulabilitate — 3 ani
Termenul este, de regulă, 3 ani, însă începutul diferă potrivit art. 2529 C.civ.: de la încetarea violenței, de la descoperirea dolului ori, pentru eroare și celelalte cauze de anulare, de la cunoașterea cauzei, fără ca termenul să poată începe mai târziu de 18 luni de la încheierea actului. Nulitatea absolută are alt regim.
Executare silită — 3 ani
Dreptul de a obține executarea silită se prescrie, ca regulă, în 3 ani, iar pentru titlurile emise în materia drepturilor reale în 10 ani, dacă legea nu prevede altfel (art. 706 C.proc.civ.). Termenul curge de la nașterea dreptului de a obține executarea; pentru hotărârile judecătorești și arbitrale, de la data rămânerii definitive. Pentru detalii despre procedura de executare, consultă pagina dedicată executărilor silite și contestațiilor.
Termenul nu curge întotdeauna neîntrerupt. Suspendarea oprește temporar cursul, iar întreruperea poate face să înceapă un termen nou, potrivit regulilor aplicabile cauzei concrete. Calculatorul modelează matematic doar evenimentele pe care le-ai calificat deja juridic; nu poate decide dacă un înscris, o negociere sau un act de executare produce efectul invocat.
Suspendarea prescripției
Pe durata suspendării, termenul nu curge — se îngheață. Când cauza de suspendare încetează, termenul reia cursul de unde s-a oprit. Cauze principale de suspendare (art. 2532 C.civ.):
- Forța majoră care îl împiedică pe titular să acționeze, în condițiile și intervalul prevăzute de art. 2532 C.civ.
- Titularul dreptului este lipsit de capacitate de exercițiu și nu are reprezentant legal
- Între soți, cât timp durează căsătoria și nu sunt separați în fapt — regulă relevantă și pentru partajul bunurilor comune
- Pe durata negocierilor pentru soluționare amiabilă, numai dacă acestea s-au purtat în ultimele 6 luni înainte de împlinirea termenului
- Dacă cel îndreptățit face parte din forțele armate aflate în stare de mobilizare
Întreruperea prescripției
Întreruperea înlătură timpul scurs înaintea ei și face să înceapă o nouă prescripție, însă momentul reluării și natura noului termen diferă: după recunoaștere curge, de regulă, un termen de același fel, iar după o hotărâre definitivă sau în executare se aplică regulile titlului rezultat. Cauze principale sunt prevăzute de art. 2537–2541 C.civ. și, pentru executare, de art. 708–709 C.proc.civ.:
- Recunoașterea neîndoielnică a dreptului înainte de împlinirea termenului; ea poate rezulta și din plata parțială ori solicitarea unui termen de plată, în funcție de împrejurări
- Introducerea unei cereri de chemare în judecată sau arbitrale; efectul poate fi pierdut dacă cererea este respinsă, anulată, perimată ori abandonată, cu protecția specială a noii cereri formulate în 6 luni în condițiile art. 2539 C.civ. — vezi reprezentarea în instanță
- În executare silită, cererea de executare și actele prevăzute de art. 709 C.proc.civ., cu excepțiile stabilite de același text
Care este termenul general de prescripție extinctivă în România?
Termenul general este de 3 ani, potrivit art. 2517 C.civ., pentru dreptul la acțiune căruia legea nu îi stabilește un alt termen. Data de început se determină separat: regula generală este cunoașterea sau posibilitatea de a cunoaște nașterea dreptului la acțiune, dar există numeroase reguli speciale.
De când începe să curgă termenul de prescripție extinctivă?
Termenul de prescripție curge de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau trebuia să cunoască nașterea lui (art. 2523 C.civ.). Pentru creanțe cu scadență fixă, de regulă, de la scadență. Pentru răspundere delictuală, de când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba și persoana răspunzătoare. Pentru executare silită, de la nașterea dreptului de a obține executarea, iar în cazul hotărârilor judecătorești și arbitrale, de la rămânerea lor definitivă. Regulile de calcul al termenelor sunt diferite față de termenele procedurale civile.
Ce se întâmplă dacă termenul de prescripție s-a împlinit?
Împlinirea termenului stinge dreptul material la acțiune, nu și obligația ca atare. Prescripția nu poate fi aplicată din oficiu. Potrivit art. 2513 C.civ., persoana interesată trebuie să o invoce în primă instanță, prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen la care părțile sunt legal citate.
O plată parțială sau o promisiune de plată întrerupe prescripția?
O recunoaștere neîndoielnică făcută înainte de împlinirea prescripției poate întrerupe termenul. Plata parțială, cererea unui termen de plată sau un mesaj pot avea acest efect dacă, interpretate în context, confirmă dreptul creditorului. O declarație făcută după împlinirea termenului se analizează distinct, ca posibilă renunțare la beneficiul prescripției, nu ca întrerupere. Acesta este motivul pentru care creditorii solicită debitorilor confirmări periodice ale soldului în cadrul procedurii de recuperare a creanțelor.
Termenul de prescripție se aplică și la executarea silită?
Da. Regula este de 3 ani, iar pentru titlurile emise în materia drepturilor reale termenul este de 10 ani, dacă legea nu prevede altfel (art. 706 C.proc.civ.). Suspendarea și întreruperea au reguli proprii la art. 708–709. Dacă ai un titlu și nu ai pornit ori continuat executarea silită, cronologia actelor trebuie verificată înainte de a concluziona că termenul s-a împlinit. Poți estima și cheltuielile de judecată recuperabile înainte de a decide dacă merită demarat procesul de executare.
Prescripția extinctivă se aplică și drepturilor nepatrimoniale?
Ca regulă, prescripția extinctivă privește drepturi patrimoniale, iar art. 2502 C.civ. enumeră acțiuni imprescriptibile, inclusiv apărarea unui drept nepatrimonial, dacă legea nu dispune altfel. Nu toate situațiile nepatrimoniale ori de stare civilă au însă aceeași soluție: trebuie verificată norma specială. Acțiunea în constatarea nulității absolute poate fi invocată oricând, spre deosebire de anularea pentru nulitate relativă — distincție importantă în litigiile privind contractele de vânzare-cumpărare.
