Recunoașterea și stabilirea paternității: procedură, probe și efecte

Paternitatea nu se rezolvă printr-o singură procedură. Pentru copilul născut în afara căsătoriei, tatăl poate face o recunoaștere voluntară sau, dacă nu recunoaște copilul, filiația poate fi stabilită de instanță. Dacă în actul de naștere există deja un tată, trebuie verificat mai întâi prin ce mecanism a fost stabilită filiația și ce acțiune o poate înlătura.

Diferența este importantă: recunoașterea, stabilirea judecătorească, contestarea recunoașterii și tăgada paternității au titulari, termene și probe diferite. Un test ADN nu înlocuiește automat alegerea acțiunii corecte.

Cum se stabilește paternitatea în dreptul român

Art. 408 Cod civil separă situațiile principale:

• filiația față de mamă rezultă din faptul nașterii;
• paternitatea copilului din căsătorie se stabilește prin prezumția de paternitate;
• paternitatea copilului din afara căsătoriei se stabilește prin recunoaștere sau prin hotărâre judecătorească.

Dacă la nașterea copilului mama este căsătorită, funcționează prezumția potrivit căreia soțul mamei este tatăl. Un alt bărbat nu poate ocoli această filiație printr-o simplă declarație. Mai întâi trebuie analizată acțiunea prin care filiația existentă poate fi înlăturată.

Recunoașterea voluntară a copilului din afara căsătoriei

Potrivit art. 415-416 Cod civil, tatăl poate recunoaște copilul prin:

• declarație la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor competent;
• înscris autentic;
• testament.

Recunoașterea paternității este un act personal și unilateral. Acordul mamei nu este o condiție de validitate. Dacă mama sau o altă persoană interesată susține că recunoașterea nu corespunde adevărului, o poate contesta în condițiile legii.

Nu există un termen general de trei ani de la naștere pentru recunoașterea voluntară. Nici împlinirea majoratului copilului nu transformă recunoașterea într-un act dependent, în mod generic, de acordul lui. Există însă reguli speciale pentru recunoașterea după deces și situații în care copilul are deja o filiație stabilită.

Recunoașterea făcută prin înscris autentic este transmisă din oficiu autorității competente pentru mențiunea în registrele de stare civilă. Actele administrative concrete depind de momentul recunoașterii, locul înregistrării nașterii și existența unor acte emise în străinătate; nu există o taxă ori un termen de eliberare universal valabil.

Recunoașterea poate fi retrasă?

Recunoașterea valabilă este irevocabilă. Nu poate fi retrasă doar pentru că relația dintre adulți s-a încheiat. Codul civil reglementează separat nulitatea, anularea pentru eroare, dol sau violență și contestarea recunoașterii care nu corespunde adevărului.

Când paternitatea se stabilește prin instanță

Dacă tatăl din afara căsătoriei nu recunoaște copilul, art. 424-427 Cod civil permit stabilirea paternității prin hotărâre judecătorească.

Acțiunea aparține copilului. În timpul minorității, ea este pornită în numele lui de mamă — chiar dacă mama este minoră — sau de reprezentantul legal. Acțiunea poate fi introdusă și împotriva moștenitorilor pretinsului tată, în condițiile legii.

Dreptul la acțiunea în stabilirea paternității nu se prescrie în timpul vieții copilului. Termenul de trei ani prevăzut de art. 428 pentru anumite cheltuieli ale mamei legate de sarcină, naștere și lehuzie nu trebuie confundat cu acțiunea copilului privind filiația.

Poate bărbatul care se consideră tată să oblige mama la „recunoaștere”?

Dacă nu există o altă filiație paternă stabilită, bărbatul poate face el însuși recunoașterea voluntară; nu are nevoie ca mama să formuleze acțiunea în locul lui. Dacă însă copilul are deja un tată în acte, trebuie analizată contestarea ori tăgada filiației existente, nu o a doua recunoaștere paralelă.

Probele în procesul de stabilire a paternității

Expertiza genetică este, de regulă, proba tehnică centrală, dar dosarul poate include și alte probe: relația dintre părți în timpul legal al concepțiunii, mesaje, fotografii, documente, martori și conduita ulterioară nașterii.

Art. 426 Cod civil instituie o prezumție atunci când se dovedește că pretinsul tată a conviețuit cu mama copilului în perioada timpului legal al concepțiunii. Prezumția poate fi înlăturată dacă se dovedește că este exclus ca acesta să fi conceput copilul.

Un test ADN privat poate orienta părțile și poate fi depus la dosar, dar nu obligă automat instanța să îl trateze ca expertiză judiciară. În proces, instanța stabilește proba, specialistul și condițiile efectuării. Refuzul unei persoane de a coopera nu înseamnă mecanic „pierdere automată”; el este apreciat împreună cu celelalte probe și cu regulile procedurale aplicabile.

Costul expertizei, avansarea lui și suportarea finală a cheltuielilor se stabilesc în dosarul concret. Nu pot promite că o parte va rambursa automat întreaga sumă doar pentru că rezultatul genetic îi este nefavorabil.

Ce hotărăște instanța odată cu filiația

Art. 438 Cod civil obligă instanța care admite acțiunea să se pronunțe și cu privire la numele copilului, exercitarea autorității părintești și obligația părinților de întreținere.

Stabilirea paternității produce drepturi și obligații reciproce: întreținere, legături personale, autoritate părintească în condițiile legii și vocație succesorală. Copilul din afara căsătoriei, odată ce filiația este stabilită, are față de părinte și rudele acestuia aceeași situație juridică precum copilul din căsătorie, potrivit art. 448 Cod civil.

Autoritatea părintească nu se configurează identic în toate cazurile

Dacă părinții copilului din afara căsătoriei conviețuiesc, art. 505 Cod civil prevede exercitarea în comun și în mod egal a autorității părintești. Dacă nu conviețuiesc, modul de exercitare este stabilit de instanța de tutelă, prin aplicarea corespunzătoare a regulilor privind efectele divorțului.

Prin urmare, simpla înscriere a tatălui în actul de naștere nu rezolvă automat locuința copilului, programul de relații personale și contribuția la întreținere atunci când părinții nu locuiesc împreună. Aceste aspecte trebuie convenite valabil sau stabilite de instanță.

Numele copilului nu se schimbă automat

Conform art. 450 Cod civil, copilul din afara căsătoriei ia inițial numele părintelui față de care filiația a fost stabilită mai întâi. Dacă filiația față de celălalt părinte este stabilită ulterior, copilul poate lua numele acelui părinte ori numele reunite, prin acordul părinților. În lipsa acordului, decide instanța de tutelă.

Contestarea unei recunoașteri nereale

Art. 420 Cod civil prevede că recunoașterea care nu corespunde adevărului poate fi contestată oricând și de orice persoană interesată. Aceasta nu este aceeași acțiune cu anularea recunoașterii pentru eroare, dol sau violență, reglementată de art. 419.

Dacă recunoașterea este contestată de mamă, de cel recunoscut sau de descendenții acestuia, dovada filiației revine autorului recunoașterii. Alegerea temeiului contează, deoarece termenul și sarcina probei nu sunt identice.

Tăgada paternității copilului din căsătorie

Pentru copilul născut ori conceput în timpul căsătoriei se aplică prezumția de paternitate. Înlăturarea ei se face prin acțiunile reglementate la art. 429-434 Cod civil.

• soțul mamei are, ca regulă, un termen de trei ani calculat potrivit art. 430;
• mama are un termen de trei ani de la nașterea copilului;
• bărbatul care se pretinde tată biologic poate introduce acțiunea în timpul vieții sale, dar trebuie să dovedească propria paternitate;
• dreptul copilului la acțiune nu se prescrie în timpul vieții sale.

Aceste reguli nu pot fi reduse la formula „oricine are șase luni” sau „tatăl biologic poate interveni oricând doar cu un test”. Mai întâi identific cine figurează în act, de ce funcționează filiația actuală și cine are calitate să formuleze acțiunea.

Instanța competentă și costurile

Cererile de filiație sunt judecate în primă instanță de judecătorie, potrivit art. 94 Cod procedură civilă. Pe lângă instanța competentă potrivit regulilor generale, art. 113 alin. (1) pct. 1 permite introducerea cererii de stabilire a filiației și la instanța domiciliului reclamantului.

Nu există o taxă universală de 200 de lei pentru orice dosar de paternitate. Regimul taxei depinde de obiectul concret, de calitatea în care este formulată cererea și de scutirile privind ocrotirea minorului sau obligația de întreținere. Instanța stabilește taxa potrivit OUG nr. 80/2013. Expertiza și celelalte cheltuieli se stabilesc separat.

Documentele pe care le verific

• certificatul de naștere al copilului și eventualele mențiuni ulterioare;
• certificatul de căsătorie sau hotărârea de divorț, dacă există prezumția de paternitate;
• declarația ori actul autentic de recunoaștere, dacă filiația provine din recunoaștere;
• actele de identitate și informațiile privind domiciliile;
• probele privind relația din timpul concepției;
• rezultatele genetice existente, cu date despre laborator și recoltare;
• datele necesare pentru nume, autoritate părintească, locuință, relații personale și întreținere.

Înainte de orice declarație la starea civilă sau acțiune, verific dacă există deja o filiație paternă valabilă. Aceasta este întrebarea care decide între o procedură administrativă simplă și un litigiu în care trebuie mai întâi înlăturată situația juridică existentă.