Divorț când unul dintre soți are firmă: părți sociale, valoare și datorii

Într-un divorț în care unul dintre soți deține o firmă, nu împart automat „firma” și nici bunurile din patrimoniul ei. Analiza corectă începe prin separarea a patru planuri: patrimoniul societății, părțile sociale sau acțiunile deținute de soț, regimul matrimonial și eventualele garanții personale date pentru creditele afacerii.

Eu verific aceste planuri separat. Altfel, o evaluare făcută doar după cifra de afaceri ori după bunurile pe care le folosește societatea poate crea așteptări greșite și poate ascunde riscurile reale.

Societatea are un patrimoniu distinct de patrimoniul soților

Banii din contul societății, utilajele, mașinile, mărcile, creanțele și imobilele cumpărate de societate aparțin persoanei juridice. Ele nu intră direct în masa de partaj a soților. În partaj se analizează, după caz, părțile sociale sau acțiunile, creanțele soților față de societate și obligațiile personale asumate în legătură cu afacerea.

Faptul că un bun al societății a fost folosit de familie nu îl transformă în bun comun. Invers, faptul că societatea folosește un bun al soților nu îl face automat proprietatea societății. Contractele, actele contabile și sursa fondurilor sunt decisive.

Când părțile sociale pot fi bunuri comune

Potrivit regulilor comunității legale, bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt, în principiu, comune. De aceea, părțile sociale sau acțiunile cumpărate în timpul căsătoriei cu bani comuni pot avea valoare comună chiar dacă numai unul dintre soți figurează ca asociat.

Art. 349 Cod civil face însă o distincție importantă: soțul care a aportat bunul comun dobândește, în principiu, calitatea de asociat și exercită singur drepturile societare, deși părțile sociale pot fi bunuri comune. Celălalt soț poate dobândi el însuși calitatea de asociat numai în condițiile prevăzute de lege și de actele societății. Așadar, comunitatea economică nu înseamnă automat dublarea calității de asociat.

Pentru folosirea unui bun comun ca aport ori pentru dobândirea de părți sociale cu bunuri comune este relevant consimțământul scris al celuilalt soț, cu particularitățile prevăzute de art. 349. Lipsa consimțământului nu trebuie tratată prin formule generale: efectele depind de operațiune, de forma societății și de protecția terților.

Când părțile sociale pot rămâne bunuri proprii

Dacă au fost dobândite înainte de căsătorie sau cu bunuri proprii dovedite, părțile sociale pot rămâne proprii. Calificarea nu se stabilește însă doar prin data înregistrării firmei. Verific sursa aportului, majorările de capital, cesiunile, conversiile de creanțe și actele prin care participația s-a modificat în timpul căsătoriei.

Creșterea valorii unei firme deținute înainte de căsătorie nu se împarte automat ca un bun comun. Totuși, art. 328 Cod civil poate da dreptul la o compensație soțului care a participat efectiv la activitatea profesională a celuilalt peste limitele obligațiilor obișnuite de sprijin și contribuție la căsătorie, în măsura îmbogățirii realizate. Această compensație trebuie probată și nu îl transformă, prin ea însăși, pe soț în asociat.

Ce se evaluează la partaj

Obiectul evaluării este participația societară relevantă, nu o selecție informală a activelor firmei. Un raport serios pornește de la situațiile financiare și continuă cu datoriile, fluxurile de numerar, contractele esențiale, împrumuturile asociaților, tranzacțiile cu persoane afiliate, dependența de persoana fondatorului și eventualele litigii.

Cifra de afaceri nu este valoarea firmei, iar soldul unui cont nu este profit distribuibil. Nici valoarea contabilă și nici o ofertă unilaterală nu înlocuiesc automat evaluarea. Într-un litigiu, obiectivele expertizei trebuie formulate astfel încât să surprindă realitatea economică fără a confunda patrimoniul societății cu patrimoniul soților.

Dividende, împrumuturi și retrageri din societate

Dividendele distribuite, remunerațiile administratorului, împrumuturile acordate de asociat societății și sumele retrase fără o justificare clară au regimuri juridice diferite. Nu le tratez global drept „bani scoși din firmă”. Verific hotărârile asociaților, balanțele, extrasele, contractele și destinația sumelor.

Dacă înaintea ori în timpul partajului apar transferuri neobișnuite, reducerea artificială a activității sau înstrăinări către persoane apropiate, acestea pot deveni fapte relevante pentru probatoriu. Răspunsul trebuie construit legal, prin conservarea documentelor și măsurile procedurale potrivite, nu prin blocarea abuzivă a activității societății.

Datoriile firmei nu devin automat datoriile familiei

O datorie a societății rămâne, în principiu, în patrimoniul societății. Situația se schimbă dacă unul sau ambii soți au semnat garanții personale, au constituit ipoteci asupra bunurilor lor ori există o datorie comună în sensul art. 351 Cod civil. De aceea, pentru fiecare credit verific debitorul, garantul, bunul afectat și scopul obligației.

Partajul dintre soți nu modifică singur contractul cu banca și nu îl eliberează pe un codebitor sau garant. O înțelegere între foștii soți produce efecte față de creditor numai în condițiile acceptate de acesta și de lege.

Convenția matrimonială are limite și nu rescrie retroactiv trecutul

O convenție matrimonială poate organiza regimul bunurilor în limitele legii, dar nu transformă retroactiv, printr-o simplă etichetă, bunuri deja comune în bunuri proprii și nu înlătură drepturile creditorilor. Schimbarea regimului matrimonial și lichidarea vechiului regim sunt operațiuni distincte, cu formalități și efecte proprii.

Pentru transferul părților sociale trebuie respectate și Legea societăților, actul constitutiv și formalitățile de publicitate. La un SRL, transmiterea către o persoană din afara societății este supusă regulilor art. 202 din Legea nr. 31/1990 și clauzelor actului constitutiv.

Divorțul și partajul nu sunt același proces

Desfacerea căsătoriei și lichidarea regimului matrimonial pot fi soluționate separat. În raporturile dintre soți, data încetării regimului matrimonial se analizează potrivit art. 385 Cod civil, inclusiv în legătură cu data introducerii cererii de divorț și cu situațiile în care se cere constatarea unei date anterioare.

Separarea procedurilor poate fi utilă, dar nu trebuie aleasă fără o imagine asupra probelor, finanțării firmei și operațiunilor care continuă între timp.

Documentele pe care le verific

• actul constitutiv actual și istoricul modificărilor;
• registrul asociaților sau evidența acțiunilor;
• actele de aport, cesiunile și majorările de capital;
• situațiile financiare, balanțele și rapoartele administratorului;
• contractele de credit, fideiusiunile și ipotecile;
• hotărârile privind dividendele și împrumuturile asociaților;
• extrasele care arată sursa fondurilor și circuitul sumelor;
• contractele dintre societate, soți și persoane apropiate.

Soluțiile pot fi adaptate fără a paraliza afacerea

În multe cazuri, soluția realistă nu este intrarea fostului soț în societate. Se poate discuta atribuirea participației soțului care conduce afacerea, plata unei sulte fundamentate prin evaluare, compensarea cu alte bunuri sau un calendar de plată susținut de garanții. Orice variantă trebuie raportată la lichiditatea reală și la restricțiile societare.

Dacă divorțul implică o firmă, recomand ca analiza să înceapă înainte de negocieri sau de semnarea unei convenții. În consultație pot verifica actele societății, regimul matrimonial, garanțiile și probele disponibile, pentru ca poziția juridică să fie construită pe date reale, nu pe presupuneri despre „jumătate din firmă”.