Apostila și supralegalizarea sunt proceduri diferite
Apostila poate fi necesară pentru anumite acte publice care urmează să fie folosite într-un stat în care Convenția de la Haga se aplică. Autoritatea competentă nu este aceeași pentru toate documentele: traseul diferă în funcție de natura actului și de instituția emitentă.
Supralegalizarea poate interveni atunci când regimul apostilei nu este aplicabil și nu există o scutire prin norme europene ori printr-un tratat. Succesiunea formalităților trebuie stabilită înainte de depunerea documentului.
Traducerea autorizată, legalizarea semnăturii traducătorului, apostila și supralegalizarea nu sunt sinonime și nu sunt automat necesare împreună. Mai întâi se verifică cerința instituției la care actul va fi prezentat.
Un document emis în străinătate nu intră automat în același circuit
Pentru folosirea unui act străin în România se verifică statul de origine, tipul documentului, autoritatea emitentă și scopul concret. În funcție de aceste elemente, actul poate fi acceptat direct, poate necesita traducere autorizată ori o formalitate de autentificare.
Pentru unele documente publice circulația este simplificată prin norme europene sau acorduri internaționale. Pentru altele, autoritatea română poate solicita originalul, o copie într-o anumită formă, traducerea ori dovada caracterului definitiv.
O fotografie integrală și lizibilă este de regulă suficientă pentru evaluarea inițială. Originalul se trimite numai după confirmarea traseului și a modului în care va fi folosit.
Recunoașterea și executarea unei hotărâri străine
Exequaturul nu este necesar pentru orice hotărâre pronunțată în alt stat. Regimul depinde de țara de origine, materia hotărârii, normele europene și tratatele aplicabile. Uneori recunoașterea operează potrivit unui mecanism simplificat; în alte situații este necesară o procedură în fața instanței române.
Analiza poate necesita hotărârea integrală, dovada comunicării, dovada caracterului definitiv sau executoriu, traduceri și certificate emise de instanța de origine. Lista exactă se stabilește numai după identificarea regimului juridic aplicabil.
Recunoașterea efectelor unei hotărâri și executarea silită sunt etape juridice distincte. Obiectivul concret trebuie precizat de la început.
