Avocat Tuca Maria
Cabinet Individual de Avocat Tuca Maria · Timișoara

Codul de procedură fiscală — consultare și explicații

Legea nr. 207/2015, cu repere reverificate în august 2026. Pentru un termen ori un act ANAF, verific forma oficială și data comunicării.

Citește Codul de procedură fiscală

Codul de Procedură Fiscală explicat — drepturile tale în fața ANAF

Introducere Cadrul Legal Structura Codului Întrebări Frecvente

Codul de procedură fiscală — Legea nr. 207/2015, în vigoare de la 1 ianuarie 2016 — reglementează administrarea creanțelor fiscale, controlul, contestația administrativă și executarea fiscală. Drepturile și termenele depind de tipul actului și de data comunicării, astfel încât textul consolidat trebuie verificat pentru situația concretă.

De ce este important Codul de Procedură Fiscală?

Dacă ai primit o decizie de impunere, ești supus unei inspecții fiscale sau ANAF a demarat o executare silită asupra conturilor sau bunurilor tale, codul îți recunoaște drepturi concrete: dreptul de a fi informat și ascultat, dreptul de a fi asistat, precum și dreptul de a contesta actele administrativ-fiscale în condițiile și termenele legii. Se aplică împreună cu Codul Fiscal, care stabilește ce impozite și taxe datorezi. Pentru asistență juridică în relația cu ANAF, consultă planurile juridice pentru afaceri.

  • Reglementează înregistrarea fiscală, declararea și plata obligațiilor fiscale
  • Stabilește regulile inspecției fiscale și drepturile contribuabilului în timpul controlului
  • Conține procedura de contestare a deciziilor fiscale și de soluționare a contestațiilor
  • Reglementează executarea silită a creanțelor fiscale: poprire, sechestru, valorificare
  • Stabilește termenele de prescripție a dreptului de a stabili și de a recupera obligații fiscale

Legea nr. 207/2015 a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2016 și a fost modificată frecvent. Explicațiile de mai jos au fost reverificate în august 2026 față de forma oficială consolidată disponibilă pe Portalul Legislativ; pentru un act ANAF concret verific și modificările, ordinele și comunicările aplicabile la data procedurii. În 2026, O.G. nr. 1/2026 a actualizat regulile de cooperare administrativă și raportare, O.G. nr. 6/2026 a introdus art. 851 privind înregistrarea unor sedii secundare, iar O.U.G. nr. 13/2026 a suspendat aplicarea art. 7 alin. (10) până la 31 decembrie 2026.

Forma consolidată este organizată în 10 titluri, nu 12, iar articolele includ numeroase completări cu indici. Structura acoperă principiile și raportul fiscal, competența, procedura generală, stabilirea creanțelor, controlul, colectarea și executarea, contestația administrativă și cooperarea administrativă.

  • Titlul I: dispoziții generale și principii ale procedurii fiscale.
  • Titlul II: raportul juridic fiscal.
  • Titlul III: competență, acte administrative, comunicare, termene și alte reguli procedurale generale.
  • Titlul IV: înregistrarea fiscală.
  • Titlurile V–VI: stabilirea creanțelor și controlul fiscal.
  • Titlul VII: colectarea creanțelor, accesorii, înlesniri, prescripție și executare silită.
  • Titlul VIII: soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative fiscale.
  • Titlurile IX–X: proceduri amiabile și cooperare administrativă în materie fiscală.
Cum contestez o decizie de impunere emisă de ANAF?

Contestația administrativă se depune, ca regulă, în termen de 45 de zile de la comunicarea actului, la organul fiscal emitent, și trebuie motivată în fapt și în drept. Nu există regula simplă „ANAF soluționează în 45 de zile/6 luni”. Dacă nu este soluționată în 6 luni de la depunere, contestatorul se poate adresa instanței pentru anularea actului, în condițiile art. 281 alin. (5), fără a confunda această posibilitate cu termenul de soluționare.

Ce prevede art. 219 din Codul de Procedură Fiscală?

Art. 219 Cod procedură fiscală reglementează prescripția dreptului contribuabilului de a cere restituirea creanțelor fiscale. Poprirea fiscală este reglementată în principal de art. 236. Pentru un cont poprit verific titlul executoriu, somația, adresa de poprire, suma și termenul contestației la executare.

Cât durează o inspecție fiscală și ce drepturi am în timpul ei?

Potrivit art. 126, durata maximă este de 180 de zile pentru marii contribuabili, pentru contribuabilii/plătitorii care au sedii secundare, indiferent de mărime, precum și pentru contribuabilii nerezidenți, 90 de zile pentru contribuabilii mijlocii și 45 de zile pentru ceilalți contribuabili. Calculul duratei, suspendările, avizul și termenul pentru punctul de vedere se verifică în actele procedurii și în forma legală aplicabilă.

Pot cere eșalonarea la plată a datoriilor fiscale?

Codul prevede eșalonarea clasică și forme simplificate, cu condiții diferite privind vechimea, natura și cuantumul datoriilor, garanțiile și conformarea curentă. Plafoanele și perioadele au fost modificate repetat, astfel încât nu prezint „100.000 lei” sau cinci ani ca regulă universală. Efectul asupra executării operează numai pentru obligațiile și în condițiile aprobării.

Care sunt termenele de prescripție fiscală?

Termenul general al dreptului de a stabili creanțe fiscale este de 5 ani, calculat de la 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligația, iar dreptul de a cere executarea are, ca regulă, un termen de 5 ani calculat potrivit art. 215. Termenul de 10 ani privește creanțele fiscale rezultate din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, nu orice nedeclarare sau orice suspiciune de evaziune. Suspendarea și întreruperea se verifică separat.

Ce se întâmplă dacă nu plătesc la timp obligațiile fiscale?

Pentru obligațiile fiscale principale neachitate se datorează, ca regulă, dobândă de 0,02% pe zi și penalitate de întârziere de 0,01% pe zi. Penalitatea de nedeclarare este distinctă și poate fi de 0,08% pe zi în condițiile art. 181. Cota de 0,05% după 90 de zile nu este regula actuală descrisă de Cod.

ANAF mi-a poprit contul. Ce pot face imediat?

La poprirea fiscală verific mai întâi titlul executoriu, somația și comunicările, data la care ai luat cunoștință și suma urmărită. Contestația la executare are, ca regulă, un termen de 15 zile calculat după art. 261, dar punctul de început depinde de act și de cunoașterea executării. Plata, înlesnirea, suspendarea ori o garanție produc efecte numai în condițiile legii; nu orice neregularitate ridică automat poprirea.

Ce este verificarea situației fiscale personale și cum funcționează?

Verificarea situației fiscale personale este procedura prin care organul fiscal analizează situația persoanei fizice și poate utiliza metode indirecte în condițiile legii. Contribuabilul are dreptul la informare, documente, punct de vedere și asistență. Diferențele, perioada și metoda trebuie verificate în avizul și actele controlului, fără a presupune de la început existența unui venit nedeclarat.

Pot obține o suspendare a executării silite fiscale?

Contestația administrativă nu suspendă de drept executarea actului fiscal. Suspendarea judiciară se poate cere în condițiile Legii nr. 554/2004 și ale art. 278 Cod procedură fiscală, cu cauțiunea progresivă prevăzută de lege și cu dovedirea condițiilor cerute; soluția aparține instanței. Scrisoarea de garanție/polița de asigurare de garanție poate produce o suspendare administrativă distinctă, în condițiile art. 235, și nu trebuie confundată cu o „cauțiune de 20%” atașată contestației.

Index coduri legislative Metadata Codul de procedură fiscală Cuprins Codul de procedură fiscală Exemplu articol legislativ Cautare in Codul de procedură fiscală

Cuprins

  • Titlul I Dispoziții generale
    • Capitolul I Domeniul de aplicare a Codului de procedură fiscală
      • Art. 2 — Obiectul și sfera de aplicare a Codului de procedură fiscală
      • Art. 3 — Raportul Codului de procedură fiscală cu alte acte normative
    • Capitolul II Principii generale de conduită în administrarea creanțelor fiscale
      • Art. 4 — Principiul legalității
      • Art. 5 — Aplicarea unitară a legislației
      • Art. 6 — Exercitarea dreptului de apreciere
      • Art. 7 — Rolul activ și alte reguli de conduită pentru organul fiscal
      • Art. 8 — Limba oficială în administrația fiscală
      • Art. 9 — Dreptul de a fi ascultat
      • Art. 10 — Obligația de cooperare
      • Art. 11 — Secretul fiscal
      • Art. 12 — Buna-credință
    • Capitolul III Aplicarea prevederilor legislației fiscale
      • Art. 13 — Interpretarea legii
      • Art. 14 — Prevalența conținutului economic al situațiilor relevante din punct de vedere fiscal
      • Art. 15 — Eludarea legislației fiscale
    • Art. 1 — Definiții
  • Titlul II Raportul juridic fiscal
    • Capitolul I Dispoziții privind raportul juridic fiscal
      • Art. 16 — Conținutul raportului juridic fiscal
      • Art. 17 — Subiectele raportului juridic fiscal
      • Art. 18 — Împuterniciții
      • Art. 19 — Numirea curatorului fiscal
      • Art. 20 — Obligațiile reprezentanților legali
    • Capitolul II Dispoziții generale privind raportul sarcinii fiscale
      • Art. 21 — Nașterea creanțelor și obligațiilor fiscale
      • Art. 22 — Stingerea creanțelor fiscale
      • Art. 23 — Preluarea obligației fiscale
      • Art. 24 — Garantarea obligației fiscale
      • Art. 25 — Răspunderea solidară
      • Art. 26 — Dispoziții speciale privind stabilirea răspunderii
      • Art. 27 — Drepturile și obligațiile succesorilor
      • Art. 28 — Dispoziții privind cesiunea creanțelor fiscale ale contribuabilului/ plătitorului
  • Titlul III Dispoziții procedurale generale
    • Capitolul I Competența organului fiscal central
      • Art. 29 — Competența generală a organului fiscal central
      • Art. 30 — Competența materială și teritorială a organului fiscal central
      • Art. 31 — Domiciliul fiscal în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central
      • Art. 32 — Înregistrarea/modificarea domiciliului fiscal
      • Art. 33 — Competența în cazul sediilor secundare
      • Art. 33^1 — Competența în cazul persoanelor fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere
      • Art. 34 — Competența privind impozitul și contribuțiile aferente veniturilor din activități agricole
      • Art. 35 — Competența în cazul contribuabilului nerezident
      • Art. 36 — Schimbarea competenței
    • Capitolul II Competența organului fiscal local
      • Art. 37 — Competența generală a organului fiscal local
      • Art. 38 — Competența teritorială a organului fiscal local
      • Art. 39 — Domiciliul fiscal în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal local
    • Capitolul III Alte dispoziții privind competența
      • Art. 40 — Competența specială
      • Art. 41 — Conflictul de competență
      • Art. 42 — Conflictul de competență în cazul organelor fiscale centrale
      • Art. 43 — Conflictul de competență în cazul organelor fiscale locale
      • Art. 44 — Conflictul de interese
      • Art. 45 — Abținerea și recuzarea
    • Capitolul IV Actele emise de organele fiscale
      • Art. 46 — Conținutul și motivarea actului administrativ fiscal
      • Art. 47 — Comunicarea actului administrativ fiscal
      • Art. 48 — Opozabilitatea actului administrativ fiscal
      • Art. 49 — Nulitatea actului administrativ fiscal
      • Art. 50 — Anularea, desființarea sau modificarea actului administrativ fiscal
      • Art. 51 — Efectele anulării actului administrativ fiscal
      • Art. 52 — Soluția fiscală individuală anticipată și acordul de preț în avans
      • Art. 53 — Îndreptarea erorilor materiale din actul administrativ fiscal
      • Art. 54 — Prevederi aplicabile actelor de executare și altor acte emise de organele fiscale
    • Capitolul V Administrarea și aprecierea probelor
      • Secţiunea 1 Dispoziții generale
        • Art. 55 — Mijloace de probă
        • Art. 56 — Dreptul organului fiscal de a solicita prezența contribuabilului/plătitorului la sediul său
        • Art. 57 — Comunicarea informațiilor între organele fiscale
      • Secţiunea a 2-a Informații și expertize
        • Art. 58 — Obligația de a furniza informații
        • Art. 59 — Furnizarea periodică de informații
        • Art. 59^1 — Obligația de depunere a fișierului standard de control fiscal
        • Art. 60 — Obligații declarative cu privire la rezidenții altor state membre ale Uniunii Europene
        • Art. 61 — Obligația instituțiilor de credit, instituțiilor de plată și instituțiilor emitente de monedă electronică de a furniza informații
        • Art. 61^1 — Registrul central electronic pentru conturi de plăți și conturi bancare
        • Art. 61^2 — Obligația entităților aflate în sfera de autorizare, reglementare, supraveghere și control a Autorității de Supraveghere Financiară de a raporta informații privind asigurările de viață și alte produse financiare
        • Art. 62 — Obligația instituțiilor financiare raportoare de a furniza informații privind conturile financiare ale contribuabililor nerezidenți
        • Art. 62^1 — Accesul organului fiscal central la informații privind combaterea spălării banilor
        • Art. 63 — Expertiza
      • Secţiunea a 3-a Înscrisurile și constatarea la fața locului
        • Art. 64 — Prezentarea de înscrisuri
        • Art. 65 — Constatarea la fața locului
      • Secţiunea a 4-a Dreptul de a refuza furnizarea de dovezi
        • Art. 66 — Dreptul rudelor de a refuza furnizarea de informații, efectuarea de expertize și prezentarea unor înscrisuri
        • Art. 67 — Dreptul altor persoane de a refuza furnizarea de informații
      • Secţiunea a 5-a Colaborarea dintre autoritățile publice
        • Art. 68 — Obligația autorităților și instituțiilor publice de a furniza informații și de a prezenta acte
        • Art. 69 — Colaborarea dintre autoritățile publice, instituțiile publice sau de interes public
        • Art. 70 — Condiții și limite ale colaborării
        • Art. 70^1 — Modalitatea de colaborare
        • Art. 71 — Colaborarea interstatală dintre autoritățile publice
      • Secţiunea a 6-a Sarcina probei
        • Art. 72 — Forța probantă a documentelor justificative și evidențelor contabile
        • Art. 73 — Sarcina probei în dovedirea situației de fapt fiscale
        • Art. 74 — Dovedirea titularului dreptului de proprietate în scopul impozitării
    • Capitolul VI Termene
      • Art. 75 — Calcularea termenelor
      • Art. 76 — Prelungirea termenelor
      • Art. 77 — Termenul de soluționare a cererilor contribuabilului/plătitorului
      • Art. 78 — Cazul de forță majoră și cazul fortuit
    • Capitolul VII Transmiterea cererilor de către contribuabili/plătitori și identificarea acestora în mediul electronic
      • Art. 79 — Transmiterea cererilor la organul fiscal prin mijloace electronice de transmitere la distanță
      • Art. 80 — Identificarea contribuabilului/plătitorului în mediul electronic
  • Titlul IV Înregistrarea fiscală
    • Art. 81 — Sfera activității de înregistrare fiscală
    • Art. 81^1 — Prevederi speciale privind înregistrarea sediilor secundare ca plătitoare de salarii și de venituri asimilate salariilor potrivit Legii nr. 273/2006
    • Art. 82 — Obligația de înregistrare fiscală
    • Art. 83 — Prevederi speciale privind înregistrarea fiscală a persoanelor nerezidente
    • Art. 84 — Identificarea contribuabilului/plătitorului în relația cu organul fiscal local
    • Art. 85 — Declararea filialelor și sediilor secundare
    • Art. 86 — Forma și conținutul declarației de înregistrare fiscală
    • Art. 87 — Certificatul de înregistrare fiscală
    • Art. 88 — Modificări ulterioare înregistrării fiscale
    • Art. 89 — Modificări ulterioare înregistrării fiscale în cazul persoanelor fizice sau juridice ori altor entități supuse înregistrării în registrul comerțului
    • Art. 90 — Radierea înregistrării fiscale
    • Art. 91 — Registrul contribuabililor/plătitorilor
    • Art. 92 — Registrul contribuabililor/plătitorilor inactivi/reactivați
  • Titlul V Stabilirea creanțelor fiscale
    • Capitolul I Dispoziții generale
      • Art. 93 — Sfera și actele de stabilire a creanțelor fiscale
      • Art. 94 — Stabilirea creanțelor fiscale sub rezerva verificării ulterioare
    • Capitolul II Dispoziții privind decizia de impunere
      • Art. 95 — Decizia de impunere
      • Art. 96 — Renunțarea la stabilirea creanței fiscale
      • Art. 97 — Forma și conținutul deciziei de impunere
      • Art. 98 — Acte administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere
      • Art. 99 — Deciziile referitoare la bazele de impozitare
      • Art. 100 — Decizii privind stabilirea unor creanțe bugetare
    • Capitolul III Dispoziții privind declarația fiscală
      • Art. 101 — Obligația depunerii declarației fiscale
      • Art. 102 — Forma și conținutul declarației fiscale
      • Art. 103 — Depunerea declarației fiscale
      • Art. 104 — Certificarea declarației fiscale depuse la organul fiscal central
      • Art. 105 — Corectarea declarației fiscale
    • Capitolul IV Stabilirea bazei de impozitare prin estimare
      • Art. 106 — Dreptul organului fiscal de a stabili baza de impozitare prin estimare
      • Art. 107 — Stabilirea din oficiu a creanțelor fiscale ca urmare a nedepunerii declarației de impunere
    • Capitolul V Despre evidențele fiscale și contabile
      • Art. 108 — Obligația de a conduce evidența fiscală
      • Art. 109 — Reguli pentru conducerea evidențelor contabile și fiscale
    • Capitolul VI Prescripția dreptului de a stabili creanțe fiscale
      • Art. 110 — Obiectul, termenul și momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție a dreptului de stabilire a creanțelor fiscale
      • Art. 111 — Întreruperea și suspendarea termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale
      • Art. 112 — Efectul împlinirii termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale
  • Titlul VI Controlul fiscal
    • Capitolul I Inspecția fiscală
      • Art. 113 — Obiectul inspecției fiscale
    • Capitolul II Controlul inopinat
    • Capitolul III Controlul antifraudă
    • Capitolul IV Verificarea situației fiscale personale de către organul fiscal central
    • Capitolul V Verificarea documentară
    • Capitolul VI Dispoziții finale privind controlul fiscal efectuat de organul fiscal central
  • Titlul VII Colectarea creanțelor fiscale
    • Capitolul I Dispoziții generale
    • Capitolul II Stingerea creanțelor fiscale prin plată, compensare și restituire
    • Capitolul III Dobânzi, penalități de întârziere și penalități de nedeclarare
    • Capitolul IV Înlesniri la plată
      • Secţiunea 1 Instituirea posibilității acordării înlesnirilor la plată
      • Secţiunea a 2-a Procedura de acordare a eșalonării la plată de către organul fiscal central
    • Capitolul IV^1 Eșalonare la plată, în formă simplificată, pentru obligațiile fiscale administrate de organul fiscal central
    • Capitolul V Garanții
    • Capitolul VI Măsuri asigurătorii
    • Capitolul VII Prescripția dreptului de a cere executarea silită și a dreptului de a cere restituirea
    • Capitolul VIII Stingerea creanțelor fiscale prin executare silită
      • Secţiunea 1 Dispoziții generale
      • Secţiunea a 2-a Executarea silită prin poprire
      • Secţiunea a 3-a Executarea silită a bunurilor mobile
      • Secţiunea a 4-a Executarea silită a bunurilor imobile
      • Secţiunea a 5-a Executarea silită a altor bunuri
      • Secţiunea a 6-a Valorificarea bunurilor sechestrate
    • Capitolul IX Cheltuieli
    • Capitolul X Eliberarea și distribuirea sumelor realizate prin executare silită
    • Capitolul XI Contestația la executare silită
    • Capitolul XII Stingerea creanțelor fiscale prin alte modalități
    • Capitolul XII^1 Dispoziții aplicabile cazurilor speciale de executare silită
    • Capitolul XIII Dispoziții speciale privind colectarea
  • Titlul VIII Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale
    • Capitolul I Dreptul la contestație
    • Capitolul II Competența de soluționare a contestațiilor. Decizia de soluționare
    • Capitolul III Dispoziții procedurale
    • Capitolul IV Soluții asupra contestației
  • Titlul IX
    • Capitolul I Procedura amiabilă în baza acordurilor sau convențiilor pentru evitarea/eliminarea dublei impuneri și în baza Convenției 90/436/CEE privind eliminarea dublei impuneri în legătură cu ajustarea profiturilor întreprinderilor asociate
    • Capitolul II Procedura amiabilă pentru evitarea/eliminarea dublei impuneri în baza Directivei (UE) 2017/1852 a Consiliului privind mecanismele de soluționare a litigiilor fiscale în Uniunea Europeană
  • Titlul X Aspecte internaționale
    • Capitolul I Cooperarea administrativă în domeniul fiscal
      • Secţiunea 1 Dispoziții generale
      • Secţiunea a 2-a Schimbul de informații
      • Secţiunea a 3-a Alte forme de cooperare administrativă
      • Secţiunea a 4-a Condiții aplicabile cooperării administrative
      • Secţiunea a 5-a Relațiile cu Comisia Europeană
      • Secţiunea a 6-a Relațiile cu țările terțe
      • Secţiunea a 7-a Dispoziții generale și finale
    • Capitolul II Asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor legate de taxe, impozite, drepturi și alte măsuri
      • Secţiunea 1 Dispoziții generale
      • Secţiunea a 2-a Schimbul de informații
      • Secţiunea a 3-a Asistență pentru notificarea documentelor
      • Secţiunea a 4-a Măsurile asigurătorii sau de recuperare
      • Secţiunea a 5-a Dispoziții generale aplicabile tuturor tipurilor de cereri de asistență
      • Secţiunea a 6-a Dispoziții finale
    • Capitolul III Asistență reciprocă în materie de recuperare a creanțelor în baza regulamentelor europene și a convențiilor internaționale la care România este parte
  • Titlul XI Sancțiuni
  • Titlul XII Dispoziții tranzitorii și finale
  • Secţiunea I Proceduri generale de raportare
  • Secţiunea II Proceduri generale de diligență fiscală
  • Secţiunea III Proceduri de diligență fiscală în ceea ce privește conturile de persoană fizică preexistente
  • Secţiunea IV Proceduri de diligență fiscală în ceea ce privește conturile de persoană fizică noi
  • Secţiunea V Proceduri de diligență fiscală în ceea ce privește conturile de entitate preexistente
  • Secţiunea VI Proceduri de diligență fiscală în ceea ce privește conturile de entitate noi
  • Secţiunea VII Proceduri speciale de diligență fiscală
  • Secţiunea VIII Definițiile termenilor
  • Secţiunea I Definițiile termenilor
  • Secţiunea a II-a Cerințe generale de raportare
  • Secţiunea I Definițiile termenilor
  • Secţiunea II Procedura de diligență fiscală
  • Secţiunea III Proceduri de raportare
  • Secţiunea IV Punerea în aplicare efectivă

Cuprinsul SEO listează primele 120 articole; navigarea completă este disponibilă în modulul interactiv și prin API-ul public.

Textul integral al Codul de procedură fiscală

Sunt afișate primele 24 articole din 430. Interfața publică permite consultarea și căutarea întregului cod prin modulul interactiv.

Articolul 2 — Obiectul și sfera de aplicare a Codului de procedură fiscală

Codul de procedură fiscală reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea creanțelor fiscale datorate bugetului general consolidat, indiferent de autoritatea care le administrează, cu excepția cazului când prin lege se prevede altfel. în măsura în care prin lege specială nu se prevede altfel, prezentul cod se aplică și pentru: a) administrarea drepturilor vamale; b) administrarea redevențelor miniere, a redevențelor petroliere și a redevențelor rezultate din contracte de concesiune, arendă și alte contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinație agricolă, încheiate de Agenția Domeniilor Statului; c) alte creanțe bugetare care, potrivit legii, sunt asimilate creanțelor fiscale. în scopul aplicării alin. (2), drepturile vamale și redevențele sunt asimilate creanțelor fiscale. Prezentul cod nu se aplică pentru administrarea creanțelor bugetare rezultate din raporturile juridice contractuale, cu excepția celor prevăzute la alin. (2) lit. b). Activitățile de administrare a creanțelor fiscale desfășurate de către instituții publice care au calitatea de organe fiscale, altele decât organele fiscale centrale și organele fiscale locale definite potrivit art. 1 pct. 31 și 32, se realizează astfel: a) potrivit regulilor prevăzute de prezentul cod pentru organele fiscale centrale, în situația în care instituția face parte din structura administrației publice centrale; b) potrivit regulilor prevăzute de prezentul cod pentru organele fiscale locale, în situația în care instituția face parte din structura administrației publice locale. La nivelul unităților administrativ-teritoriale se poate decide încheierea unor acorduri de cooperare, potrivit prevederilor art. 24 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, pentru desfășurarea în comun a activităților de administrare a creanțelor fiscale locale. Încheierea acordurilor de cooperare se decide prin hotărâri ale consiliilor locale interesate. Dispozițiile alin. (5) lit. b) se aplică în mod corespunzător.

(1) Codul de procedură fiscală reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea creanțelor fiscale datorate bugetului general consolidat, indiferent de autoritatea care le administrează, cu excepția cazului când prin lege se prevede altfel.

(2) în măsura în care prin lege specială nu se prevede altfel, prezentul cod se aplică și pentru:

  • a) administrarea drepturilor vamale;
  • b) administrarea redevențelor miniere, a redevențelor petroliere și a redevențelor rezultate din contracte de concesiune, arendă și alte contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinație agricolă, încheiate de Agenția Domeniilor Statului;
  • c) alte creanțe bugetare care, potrivit legii, sunt asimilate creanțelor fiscale.

(3) în scopul aplicării alin. (2), drepturile vamale și redevențele sunt asimilate creanțelor fiscale.

(4) Prezentul cod nu se aplică pentru administrarea creanțelor bugetare rezultate din raporturile juridice contractuale, cu excepția celor prevăzute la alin. (2) lit. b).

(5) Activitățile de administrare a creanțelor fiscale desfășurate de către instituții publice care au calitatea de organe fiscale, altele decât organele fiscale centrale și organele fiscale locale definite potrivit art. 1 pct. 31 și 32, se realizează astfel:

  • a) potrivit regulilor prevăzute de prezentul cod pentru organele fiscale centrale, în situația în care instituția face parte din structura administrației publice centrale;
  • b) potrivit regulilor prevăzute de prezentul cod pentru organele fiscale locale, în situația în care instituția face parte din structura administrației publice locale.

(6) La nivelul unităților administrativ-teritoriale se poate decide încheierea unor acorduri de cooperare, potrivit prevederilor art. 24 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, pentru desfășurarea în comun a activităților de administrare a creanțelor fiscale locale. Încheierea acordurilor de cooperare se decide prin hotărâri ale consiliilor locale interesate. Dispozițiile alin. (5) lit. b) se aplică în mod corespunzător.

Articolul 3 — Raportul Codului de procedură fiscală cu alte acte normative

Prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea creanțelor prevăzute la art. 2 . Unde prezentul cod nu dispune, se aplică prevederile Codului civil și ale Codului de procedură civilă, republicat, în măsura în care acestea pot fi aplicabile raporturilor dintre autorități publice și contribuabili/plătitori.

(1) Prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea creanțelor prevăzute la art. 2 .

(2) Unde prezentul cod nu dispune, se aplică prevederile Codului civil și ale Codului de procedură civilă, republicat, în măsura în care acestea pot fi aplicabile raporturilor dintre autorități publice și contribuabili/plătitori.

Articolul 4 — Principiul legalității

Creanțele fiscale și obligațiile corespunzătoare ale contribuabilului/plătitorului sunt cele prevăzute de lege. Procedura de administrare a creanțelor fiscale se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legii. Organul fiscal are obligația de a asigura respectarea dispozițiilor legale privind realizarea drepturilor și obligațiilor contribuabilului/plătitorului sau ale altor persoane implicate în procedură.

(1) Creanțele fiscale și obligațiile corespunzătoare ale contribuabilului/plătitorului sunt cele prevăzute de lege.

(2) Procedura de administrare a creanțelor fiscale se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legii. Organul fiscal are obligația de a asigura respectarea dispozițiilor legale privind realizarea drepturilor și obligațiilor contribuabilului/plătitorului sau ale altor persoane implicate în procedură.

Articolul 5 — Aplicarea unitară a legislației

Organul fiscal este obligat să aplice unitar prevederile legislației fiscale pe teritoriul României, urmărind stabilirea corectă a creanțelor fiscale. Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale, are rolul de a coordona aplicarea unitară a prevederilor legislației fiscale. în cadrul Ministerului Finanțelor Publice funcționează Comisia fiscală centrală, care are responsabilități de elaborare a deciziilor cu privire la aplicarea unitară a Codului fiscal, a prezentului cod, a legislației subsecvente acestora, precum și a legislației a cărei aplicare intră în sfera de competență a A.N.A.F.

(1) Organul fiscal este obligat să aplice unitar prevederile legislației fiscale pe teritoriul României, urmărind stabilirea corectă a creanțelor fiscale.

(2) Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale, are rolul de a coordona aplicarea unitară a prevederilor legislației fiscale.

(3) în cadrul Ministerului Finanțelor Publice funcționează Comisia fiscală centrală, care are responsabilități de elaborare a deciziilor cu privire la aplicarea unitară a Codului fiscal, a prezentului cod, a legislației subsecvente acestora, precum și a legislației a cărei aplicare intră în sfera de competență a A.N.A.F.

Articolul 6 — Exercitarea dreptului de apreciere

Organul fiscal este îndreptățit să aprecieze, în limitele atribuțiilor și competențelor ce îi revin, relevanța stărilor de fapt fiscale prin utilizarea mijloacelor de probă prevăzute de lege și să adopte soluția întemeiată pe prevederile legale, precum și pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză raportat la momentul luării unei decizii. în exercitarea dreptului său de apreciere, organul fiscal trebuie să ia în considerare opinia emisă în scris de organul fiscal competent respectivului contribuabil/plătitor în cadrul activității de asistență și îndrumare a contribuabililor/plătitorilor, precum și soluția adoptată de organul fiscal în cadrul unui act administrativ fiscal sau de instanța judecătorească, printr-o hotărâre definitivă, emisă anterior, pentru situații de fapt similare la același contribuabil/plătitor. în situația în care organul fiscal constată că există diferențe între starea de fapt fiscală a contribuabilului/plătitorului și informațiile avute în vedere la emiterea unei opinii scrise sau a unui act administrativ fiscal la același contribuabil/plătitor, organul fiscal are dreptul să consemneze constatările în conformitate cu situația fiscală reală și cu legislația fiscală și are obligația să menționeze în scris motivele pentru care nu ia în considerare opinia prealabilă. Organul fiscal își exercită dreptul de apreciere în limitele rezonabilității și echității, asigurând o proporție justă între scopul urmărit și mijloacele utilizate pentru atingerea acestuia. Ori de câte ori organul fiscal trebuie să stabilească un termen pentru exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligații de către contribuabil/plătitor, acesta trebuie să fie rezonabil, pentru a da posibilitatea contribuabilului/plătitorului să își exercite dreptul sau să își îndeplinească obligația. Termenul poate fi prelungit, pentru motive justificate, cu acordul conducătorului organului fiscal.

(1) Organul fiscal este îndreptățit să aprecieze, în limitele atribuțiilor și competențelor ce îi revin, relevanța stărilor de fapt fiscale prin utilizarea mijloacelor de probă prevăzute de lege și să adopte soluția întemeiată pe prevederile legale, precum și pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză raportat la momentul luării unei decizii. în exercitarea dreptului său de apreciere, organul fiscal trebuie să ia în considerare opinia emisă în scris de organul fiscal competent respectivului contribuabil/plătitor în cadrul activității de asistență și îndrumare a contribuabililor/plătitorilor, precum și soluția adoptată de organul fiscal în cadrul unui act administrativ fiscal sau de instanța judecătorească, printr-o hotărâre definitivă, emisă anterior, pentru situații de fapt similare la același contribuabil/plătitor. în situația în care organul fiscal constată că există diferențe între starea de fapt fiscală a contribuabilului/plătitorului și informațiile avute în vedere la emiterea unei opinii scrise sau a unui act administrativ fiscal la același contribuabil/plătitor, organul fiscal are dreptul să consemneze constatările în conformitate cu situația fiscală reală și cu legislația fiscală și are obligația să menționeze în scris motivele pentru care nu ia în considerare opinia prealabilă.

(2) Organul fiscal își exercită dreptul de apreciere în limitele rezonabilității și echității, asigurând o proporție justă între scopul urmărit și mijloacele utilizate pentru atingerea acestuia.

(3) Ori de câte ori organul fiscal trebuie să stabilească un termen pentru exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligații de către contribuabil/plătitor, acesta trebuie să fie rezonabil, pentru a da posibilitatea contribuabilului/plătitorului să își exercite dreptul sau să își îndeplinească obligația. Termenul poate fi prelungit, pentru motive justificate, cu acordul conducătorului organului fiscal.

Articolul 7 — Rolul activ și alte reguli de conduită pentru organul fiscal

în desfășurarea unei proceduri de administrare a creanțelor fiscale, organul fiscal înștiințează contribuabilul/plătitorul asupra drepturilor și obligațiilor prevăzute de lege ce îi revin acestuia în desfășurarea procedurii.

(1) în desfășurarea unei proceduri de administrare a creanțelor fiscale, organul fiscal înștiințează contribuabilul/plătitorul asupra drepturilor și obligațiilor prevăzute de lege ce îi revin acestuia în desfășurarea procedurii.

Articolul 8 — Limba oficială în administrația fiscală

Limba oficială în administrația fiscală este limba română. Dacă la organul fiscal se depun petiții, documente justificative, certificate sau alte înscrisuri într-o limbă străină, organul fiscal solicită ca acestea să fie însoțite de traduceri în limba română certificate de traducători autorizați de Ministerul Justiției, în condițiile legii. Dacă la organul fiscal se depun petiții, documente justificative, certificate sau alte înscrisuri într-o limbă străină, pentru care nu există traducători autorizați potrivit alin. (2), organul fiscal solicită ca acestea să fie însoțite de traduceri în limba română efectuate sau certificate de o ambasadă/oficiu consular al statului în a cărui limbă oficială a fost emis documentul respectiv. Petițiile, documentele justificative, certificatele sau înscrisurile redactate într-o limbă străină depuse fără respectarea alin. (2) sau (3), după caz, nu se iau în considerare de organul fiscal dacă acesta a solicitat traducerea în limba română potrivit alin. (2) sau (3), după caz, iar contribuabilul/plătitorul nu s-a conformat solicitării. (4^1 ) Dacă traducerea în limba română se efectuează dintr-o scriere care nu are caractere latine, la documentul tradus se va atașa și copia legalizată de pe înscrisul original. Dispozițiile art. 19 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt aplicabile în mod corespunzător.

(1) Limba oficială în administrația fiscală este limba română.

(2) Dacă la organul fiscal se depun petiții, documente justificative, certificate sau alte înscrisuri într-o limbă străină, organul fiscal solicită ca acestea să fie însoțite de traduceri în limba română certificate de traducători autorizați de Ministerul Justiției, în condițiile legii.

(3) Dacă la organul fiscal se depun petiții, documente justificative, certificate sau alte înscrisuri într-o limbă străină, pentru care nu există traducători autorizați potrivit alin. (2), organul fiscal solicită ca acestea să fie însoțite de traduceri în limba română efectuate sau certificate de o ambasadă/oficiu consular al statului în a cărui limbă oficială a fost emis documentul respectiv.

(4) Petițiile, documentele justificative, certificatele sau înscrisurile redactate într-o limbă străină depuse fără respectarea alin. (2) sau (3), după caz, nu se iau în considerare de organul fiscal dacă acesta a solicitat traducerea în limba română potrivit alin. (2) sau (3), după caz, iar contribuabilul/plătitorul nu s-a conformat solicitării. (4^1 ) Dacă traducerea în limba română se efectuează dintr-o scriere care nu are caractere latine, la documentul tradus se va atașa și copia legalizată de pe înscrisul original.

(5) Dispozițiile art. 19 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt aplicabile în mod corespunzător.

Articolul 9 — Dreptul de a fi ascultat

înaintea luării deciziei, organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului/plătitorului posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la faptele și împrejurările relevante în luarea deciziei. Organul fiscal nu este obligat să aplice prevederile alin. (1) când: a) întârzierea în luarea deciziei determină un pericol pentru constatarea situației fiscale reale privind executarea obligațiilor contribuabilului/plătitorului sau pentru luarea altor măsuri prevăzute de lege; b) cuantumul creanțelor fiscale urmează să se modifice cu mai puțin de 10% din valoarea creanței fiscale stabilită anterior; c) se acceptă informațiile prezentate de contribuabil/plătitor, pe care acesta le-a dat într-o declarație sau într-o cerere; d) urmează să se ia măsuri de executare silită; e) urmează să se emită deciziile referitoare la obligațiile fiscale accesorii. Audierea se consideră îndeplinită în următoarele situații: a) contribuabilul/plătitorul refuză explicit să se prezinte la termenul stabilit de organul fiscal în vederea audierii; b) contribuabilul/plătitorul nu se prezintă, din orice motiv, la două termene consecutive stabilite de organul fiscal în vederea audierii. Excepția lipsei audierii poate fi invocată de contribuabil/plătitor odată cu formularea contestației depuse potrivit prezentului cod. La stabilirea termenelor prevăzute la alin. (3) devin aplicabile prevederile art. 6 alin. (3).

(1) înaintea luării deciziei, organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului/plătitorului posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la faptele și împrejurările relevante în luarea deciziei.

(2) Organul fiscal nu este obligat să aplice prevederile alin. (1) când:

  • a) întârzierea în luarea deciziei determină un pericol pentru constatarea situației fiscale reale privind executarea obligațiilor contribuabilului/plătitorului sau pentru luarea altor măsuri prevăzute de lege;
  • b) cuantumul creanțelor fiscale urmează să se modifice cu mai puțin de 10% din valoarea creanței fiscale stabilită anterior;
  • c) se acceptă informațiile prezentate de contribuabil/plătitor, pe care acesta le-a dat într-o declarație sau într-o cerere;
  • d) urmează să se ia măsuri de executare silită;
  • e) urmează să se emită deciziile referitoare la obligațiile fiscale accesorii.

(3) Audierea se consideră îndeplinită în următoarele situații:

  • a) contribuabilul/plătitorul refuză explicit să se prezinte la termenul stabilit de organul fiscal în vederea audierii;
  • b) contribuabilul/plătitorul nu se prezintă, din orice motiv, la două termene consecutive stabilite de organul fiscal în vederea audierii.

(4) Excepția lipsei audierii poate fi invocată de contribuabil/plătitor odată cu formularea contestației depuse potrivit prezentului cod.

(5) La stabilirea termenelor prevăzute la alin. (3) devin aplicabile prevederile art. 6 alin. (3).

Articolul 10 — Obligația de cooperare

Contribuabilul/Plătitorul este obligat să coopereze cu organul fiscal în vederea determinării stării de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de către acesta, în întregime, conform realității, și prin indicarea mijloacelor doveditoare care îi sunt cunoscute, cu respectarea prevederilor în materie penală și procesual penală. Contribuabilul/Plătitorul este obligat să întreprindă măsurile în vederea procurării mijloacelor doveditoare necesare, prin utilizarea tuturor posibilităților ce îi stau la dispoziție.

(1) Contribuabilul/Plătitorul este obligat să coopereze cu organul fiscal în vederea determinării stării de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de către acesta, în întregime, conform realității, și prin indicarea mijloacelor doveditoare care îi sunt cunoscute, cu respectarea prevederilor în materie penală și procesual penală.

(2) Contribuabilul/Plătitorul este obligat să întreprindă măsurile în vederea procurării mijloacelor doveditoare necesare, prin utilizarea tuturor posibilităților ce îi stau la dispoziție.

Articolul 11 — Secretul fiscal

Personalul din cadrul organului fiscal este obligat să păstreze secretul asupra informațiilor de care a luat cunoștință ca urmare a exercitării atribuțiilor de serviciu. În categoria informațiilor de natura celor considerate a fi secret fiscal intră datele referitoare la contribuabil/plătitor, cum ar fi: plăți, conturi, rulaje, transferuri de numerar, solduri, încasări, deduceri, credite, datorii, valoarea patrimoniului net sau orice fel de informații obținute din declarații ori documente prezentate de către contribuabil/plătitor sau terți. Organul fiscal poate transmite informațiile pe care le deține: a) autorităților și instituțiilor publice în scopul îndeplinirii obligațiilor prevăzute de lege;

(1) Personalul din cadrul organului fiscal este obligat să păstreze secretul asupra informațiilor de care a luat cunoștință ca urmare a exercitării atribuțiilor de serviciu.

(2) În categoria informațiilor de natura celor considerate a fi secret fiscal intră datele referitoare la contribuabil/plătitor, cum ar fi: plăți, conturi, rulaje, transferuri de numerar, solduri, încasări, deduceri, credite, datorii, valoarea patrimoniului net sau orice fel de informații obținute din declarații ori documente prezentate de către contribuabil/plătitor sau terți.

(3) Organul fiscal poate transmite informațiile pe care le deține:

  • a) autorităților și instituțiilor publice în scopul îndeplinirii obligațiilor prevăzute de lege;

Articolul 12 — Buna-credință

Relațiile dintre contribuabil/plătitor și organul fiscal trebuie să fie fundamentate pe bună-credință. Contribuabilul/Plătitorul trebuie să își îndeplinească obligațiile și să își exercite drepturile potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege și să declare corect datele și informațiile privitoare la obligațiile fiscale datorate. Organul fiscal trebuie să respecte drepturile contribuabilului/plătitorului în fiecare procedură de administrare a creanțelor fiscale aflată în derulare. Buna-credință a contribuabililor se prezumă până când organul fiscal dovedește contrariul.

(1) Relațiile dintre contribuabil/plătitor și organul fiscal trebuie să fie fundamentate pe bună-credință.

(2) Contribuabilul/Plătitorul trebuie să își îndeplinească obligațiile și să își exercite drepturile potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege și să declare corect datele și informațiile privitoare la obligațiile fiscale datorate.

(3) Organul fiscal trebuie să respecte drepturile contribuabilului/plătitorului în fiecare procedură de administrare a creanțelor fiscale aflată în derulare.

(4) Buna-credință a contribuabililor se prezumă până când organul fiscal dovedește contrariul.

Articolul 13 — Interpretarea legii

Interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimată în lege. în cazul în care voința legiuitorului nu reiese clar din textul legii, la stabilirea voinței legiuitorului se ține seama de scopul emiterii actului normativ astfel cum acesta reiese din documentele publice ce însoțesc actul normativ în procesul de elaborare, dezbatere și aprobare. Prevederile legislației fiscale se interpretează unele prin altele, dând fiecăreia înțelesul ce rezultă din ansamblul legii. Prevederile legislației fiscale susceptibile de mai multe înțelesuri se interpretează în sensul în care corespund cel mai bine obiectului și scopului legii. Prevederile legislației fiscale se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul. Dacă după aplicarea regulilor de interpretare prevăzute la alin. (1) - , prevederile legislației fiscale rămân neclare, acestea se interpretează în favoarea contribuabilului/plătitorului.

(1) Interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimată în lege.

(2) în cazul în care voința legiuitorului nu reiese clar din textul legii, la stabilirea voinței legiuitorului se ține seama de scopul emiterii actului normativ astfel cum acesta reiese din documentele publice ce însoțesc actul normativ în procesul de elaborare, dezbatere și aprobare.

(3) Prevederile legislației fiscale se interpretează unele prin altele, dând fiecăreia înțelesul ce rezultă din ansamblul legii.

(4) Prevederile legislației fiscale susceptibile de mai multe înțelesuri se interpretează în sensul în care corespund cel mai bine obiectului și scopului legii.

(5) Prevederile legislației fiscale se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul.

(6) Dacă după aplicarea regulilor de interpretare prevăzute la alin. (1) -

(5) , prevederile legislației fiscale rămân neclare, acestea se interpretează în favoarea contribuabilului/plătitorului.

Articolul 14 — Prevalența conținutului economic al situațiilor relevante din punct de vedere fiscal

Veniturile, alte beneficii și elemente patrimoniale sunt supuse legislației fiscale indiferent dacă sunt obținute din acte sau fapte ce îndeplinesc sau nu cerințele altor dispoziții legale. Situațiile de fapt relevante din punct de vedere fiscal se apreciază de organul fiscal în concordanță cu realitatea lor economică, determinată în baza probelor administrate în condițiile prezentului cod. Atunci când există diferențe între fondul sau natura economică a unei operațiuni sau tranzacții și forma sa juridică, organul fiscal apreciază aceste operațiuni sau tranzacții, cu respectarea fondului economic al acestora. Organul fiscal stabilește tratamentul fiscal al unei operațiuni având în vedere doar prevederile legislației fiscale, tratamentul fiscal nefiind influențat de faptul că operațiunea respectivă îndeplinește sau nu cerințele altor prevederi legale.

(1) Veniturile, alte beneficii și elemente patrimoniale sunt supuse legislației fiscale indiferent dacă sunt obținute din acte sau fapte ce îndeplinesc sau nu cerințele altor dispoziții legale.

(2) Situațiile de fapt relevante din punct de vedere fiscal se apreciază de organul fiscal în concordanță cu realitatea lor economică, determinată în baza probelor administrate în condițiile prezentului cod. Atunci când există diferențe între fondul sau natura economică a unei operațiuni sau tranzacții și forma sa juridică, organul fiscal apreciază aceste operațiuni sau tranzacții, cu respectarea fondului economic al acestora.

(3) Organul fiscal stabilește tratamentul fiscal al unei operațiuni având în vedere doar prevederile legislației fiscale, tratamentul fiscal nefiind influențat de faptul că operațiunea respectivă îndeplinește sau nu cerințele altor prevederi legale.

Articolul 15 — Eludarea legislației fiscale

în cazul în care, eludându-se scopul legislației fiscale, obligația fiscală nu a fost stabilită ori nu a fost raportată la baza de impozitare reală, obligația datorată și, respectiv, creanța fiscală corelativă sunt cele legal determinate. Pentru situațiile prevăzute la alin. (1) sunt aplicabile prevederile art. 21 .

(1) în cazul în care, eludându-se scopul legislației fiscale, obligația fiscală nu a fost stabilită ori nu a fost raportată la baza de impozitare reală, obligația datorată și, respectiv, creanța fiscală corelativă sunt cele legal determinate.

(2) Pentru situațiile prevăzute la alin. (1) sunt aplicabile prevederile art. 21 .

Articolul 1 — Definiții

în înțelesul prezentului cod, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: 1. actul administrativ fiscal - actul emis de organul fiscal în exercitarea atribuțiilor de administrare a impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, pentru stabilirea unei situații individuale și în scopul de a produce efecte juridice față de cel căruia îi este adresat; 2. administrarea creanțelor fiscale - oricare din activitățile desfășurate de organele fiscale în legătură cu: a) înregistrarea fiscală a contribuabililor/plătitorilor și a altor subiecte ale raporturilor juridice fiscale; b) declararea, stabilirea, controlul și colectarea creanțelor fiscale; c) soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative fiscale; d) asistența/îndrumarea contribuabililor/plătitorilor, la cerere sau din oficiu; e) aplicarea sancțiunilor în condițiile legii; 3. analiza de risc - activitatea efectuată de organul fiscal în scopul identificării riscurilor de neconformare în ceea ce privește îndeplinirea de către contribuabil/plătitor a obligațiilor prevăzute de legislația fiscală, de a le evalua, de a le gestiona, precum și de a le utiliza în scopul efectuării activităților de administrare fiscală; 4. contribuabil - orice persoană fizică, juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică ce datorează, conform legii, impozite, taxe și contribuții sociale; 5. contribuție socială - prelevare obligatorie realizată în baza legii, care are ca scop protecția persoanelor fizice obligate a se asigura împotriva anumitor riscuri sociale, în schimbul căreia aceste persoane beneficiază de drepturile acoperite de respectiva prelevare; 6. control fiscal - totalitatea activităților efectuate de organele fiscale pentru verificarea modului de îndeplinire de către contribuabil/plătitor a obligațiilor prevăzute de legislația fiscală și contabilă; 7. creanță bugetară - dreptul la încasarea oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând creanța bugetară principală și creanța bugetară accesorie; 8. creanță bugetară principală - dreptul la încasarea oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, altele decât creanțele bugetare accesorii; 9. creanță bugetară accesorie - dreptul la încasarea dobânzilor, penalităților sau a altor asemenea sume, în baza legii, aferente unor creanțe bugetare principale; 10. creanță fiscală - dreptul la încasarea oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând creanța fiscală principală și creanța fiscală accesorie; 11. creanță fiscală principală - dreptul la perceperea impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, precum și dreptul contribuabilului la restituirea sumelor plătite fără a fi datorate și la rambursarea sumelor cuvenite, în situațiile și condițiile prevăzute de lege; 12. creanță fiscală accesorie - dreptul la perceperea dobânzilor, penalităților sau majorărilor aferente unor creanțe fiscale principale, precum și dreptul contribuabilului de a primi dobânzi, în condițiile legii; 13. creditor fiscal - titularul unui drept de creanță fiscală; 14. creditor bugetar - titularul unui drept de creanță bugetară; 15. debitor fiscal - titularul unei obligații de plată corelativă unui drept de creanță fiscală; 16. debitor bugetar - titularul unei obligații de plată corelativă unui drept de creanță bugetară; 17. declarație fiscală - act întocmit de contribuabil/plătitor, în condițiile și situațiile prevăzute de lege, reprezentând declarația de impunere și declarația informativă; 18. declarație de impunere - actul întocmit de contribuabil/plătitor care se referă la: a) impozitele, taxele și contribuțiile sociale datorate, în cazul în care, potrivit legii, obligația calculării acestora revine contribuabilului/plătitorului; b) impozitele, taxele și contribuțiile sociale colectate, în cazul în care plătitorul are obligația de a calcula, de a reține și de a plăti sau, după caz, de a colecta și de a plăti impozitele, taxele și contribuțiile sociale; c) bunurile și veniturile impozabile, precum și alte elemente ale bazei de impozitare, dacă legea prevede declararea acestora; 19. declarație informativă - actul întocmit de contribuabil/plătitor referitor la orice informații în legătură cu impozitele, taxele și contribuțiile sociale, bunurile și veniturile impozabile, precum și în legătură cu evidențele contabile și fiscale, inclusiv fișierul standard de control fiscal, dacă legea prevede declararea acestora, altele decât cele prevăzute la pct. 18; 20. dobândă - obligația fiscală accesorie reprezentând echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale principale ca urmare a neachitării la scadență de către debitor a obligațiilor fiscale principale; 20^1 . dosarul administrativ al acțiunii de control fiscal - totalitatea documentelor și informațiilor care stau la baza constatărilor organului de control fiscal din punct de vedere faptic și legal, precum și cele emise în legătură cu administrarea mijloacelor de probă; 20^2 . dosarul fiscal - ansamblul documentelor și informațiilor primite sau elaborate, deținute de organul fiscal în legătură cu activitatea de administrare a creanțelor fiscale ale unui contribuabil/plătitor; 21. drepturi vamale - drepturi de import și drepturi de export, astfel cum sunt definite de Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările și completările ulterioare; 22. executor fiscal - persoana din cadrul organului de executare cu atribuții de efectuare a executării silite; 23. impozit - prelevare obligatorie, indiferent de denumire, realizată în baza legii, fără contraprestație, în scopul satisfacerii necesităților de interes general; 24. legislație fiscală - totalitatea normelor prevăzute în actele normative referitoare la impozite, taxe, contribuții sociale, precum și la proceduri de administrare a acestora; 25. legislație contabilă - totalitatea normelor prevăzute în actele normative referitoare la organizarea și conducerea contabilității; 26. majorare de întârziere - obligația fiscală accesorie reprezentând echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale principale, precum și sancțiunea, ca urmare a neachitării la scadență, de către debitor, a obligațiilor fiscale principale; 27. obligație fiscală - obligația de plată a oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând obligația fiscală principală și obligația fiscală accesorie; 28. obligație fiscală principală - obligația de plată a impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, precum și obligația organului fiscal de a restitui sumele încasate fără a fi datorate și de a rambursa sumele cuvenite, în situațiile și condițiile prevăzute de lege; 29. obligație fiscală accesorie - obligația de plată sau de restituire a dobânzilor, penalităților sau a majorărilor, aferente unor obligații fiscale principale; 30. organ fiscal - organul fiscal central, organul fiscal local, precum și alte instituții publice care administrează creanțe fiscale; 31. organ fiscal central - Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală, denumită în continuare A.N.A.F., prin structurile de specialitate cu atribuții de administrare a creanțelor fiscale, inclusiv unitățile subordonate ale Ministerului Finanțelor Publice sau A.N.A.F.; 32. organ fiscal local - structurile de specialitate din cadrul autorităților administrației publice locale cu atribuții de administrare a creanțelor fiscale; 33. penalitate de întârziere - obligația fiscală accesorie reprezentând sancțiunea pentru neachitarea la scadență de către debitor a obligațiilor fiscale principale; 34. penalitate de nedeclarare - obligația fiscală accesorie reprezentând sancțiunea pentru nedeclararea sau declararea incorectă, în declarații de impunere, a impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale; 35. plătitor - persoana care, în numele contribuabilului, conform legii, are obligația de a plăti sau de a reține și de a plăti ori de a colecta și plăti, după caz, impozite, taxe și contribuții sociale. Este plătitor și sediul secundar obligat, potrivit legii, să se înregistreze fiscal ca plătitor de salarii și de venituri asimilate salariilor; 36. taxă - prelevarea obligatorie, indiferent de denumire, realizată în baza legii, cu ocazia prestării unor servicii de către instituții sau autorități publice, fără existența unui echivalent între cuantumul taxei și valoarea serviciului; 37. titlu de creanță fiscală - actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează creanța fiscală; 38. titlu de creanță bugetară - actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează creanța bugetară; 39. vector fiscal - totalitatea tipurilor de obligații fiscale pentru care există obligații de declarare cu caracter permanent; 40. date de identificare - numele și prenumele în cazul persoanelor fizice sau denumirea în cazul persoanelor juridice și entităților fără personalitate juridică, domiciliul fiscal și codul de identificare fiscală. 41. mijloc modern de plată - instrument de plată, în înțelesul menționat la art. 5 alin. (1) pct. 31 din Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată și pentru modificarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, care include cardurile de debit, de credit sau preplătite, precum și soluțiile moderne de plată, care se bazează pe aplicații ce facilitează inițierea unui ordin de plată pentru a se efectua plățile de tip cont la cont; 42. cont de plăți - are înțelesul menționat la art. 5 alin. (1) pct. 11 din Legea nr. 209/2019, cu modificările și completările ulterioare.

(1) în înțelesul prezentului cod, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: 1. actul administrativ fiscal - actul emis de organul fiscal în exercitarea atribuțiilor de administrare a impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, pentru stabilirea unei situații individuale și în scopul de a produce efecte juridice față de cel căruia îi este adresat; 2. administrarea creanțelor fiscale - oricare din activitățile desfășurate de organele fiscale în legătură cu:

  • a) înregistrarea fiscală a contribuabililor/plătitorilor și a altor subiecte ale raporturilor juridice fiscale
  • b) declararea, stabilirea, controlul și colectarea creanțelor fiscale
  • c) soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative fiscale
  • d) asistența/îndrumarea contribuabililor/plătitorilor, la cerere sau din oficiu
  • e) aplicarea sancțiunilor în condițiile legii; 3. analiza de risc - activitatea efectuată de organul fiscal în scopul identificării riscurilor de neconformare în ceea ce privește îndeplinirea de către contribuabil/plătitor a obligațiilor prevăzute de legislația fiscală, de a le evalua, de a le gestiona, precum și de a le utiliza în scopul efectuării activităților de administrare fiscală; 4. contribuabil - orice persoană fizică, juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică ce datorează, conform legii, impozite, taxe și contribuții sociale; 5. contribuție socială - prelevare obligatorie realizată în baza legii, care are ca scop protecția persoanelor fizice obligate a se asigura împotriva anumitor riscuri sociale, în schimbul căreia aceste persoane beneficiază de drepturile acoperite de respectiva prelevare; 6. control fiscal - totalitatea activităților efectuate de organele fiscale pentru verificarea modului de îndeplinire de către contribuabil/plătitor a obligațiilor prevăzute de legislația fiscală și contabilă; 7. creanță bugetară - dreptul la încasarea oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând creanța bugetară principală și creanța bugetară accesorie; 8. creanță bugetară principală - dreptul la încasarea oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, altele decât creanțele bugetare accesorii; 9. creanță bugetară accesorie - dreptul la încasarea dobânzilor, penalităților sau a altor asemenea sume, în baza legii, aferente unor creanțe bugetare principale; 10. creanță fiscală - dreptul la încasarea oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând creanța fiscală principală și creanța fiscală accesorie; 11. creanță fiscală principală - dreptul la perceperea impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, precum și dreptul contribuabilului la restituirea sumelor plătite fără a fi datorate și la rambursarea sumelor cuvenite, în situațiile și condițiile prevăzute de lege; 12. creanță fiscală accesorie - dreptul la perceperea dobânzilor, penalităților sau majorărilor aferente unor creanțe fiscale principale, precum și dreptul contribuabilului de a primi dobânzi, în condițiile legii; 13. creditor fiscal - titularul unui drept de creanță fiscală; 14. creditor bugetar - titularul unui drept de creanță bugetară; 15. debitor fiscal - titularul unei obligații de plată corelativă unui drept de creanță fiscală; 16. debitor bugetar - titularul unei obligații de plată corelativă unui drept de creanță bugetară; 17. declarație fiscală - act întocmit de contribuabil/plătitor, în condițiile și situațiile prevăzute de lege, reprezentând declarația de impunere și declarația informativă; 18. declarație de impunere - actul întocmit de contribuabil/plătitor care se referă la: a) impozitele, taxele și contribuțiile sociale datorate, în cazul în care, potrivit legii, obligația calculării acestora revine contribuabilului/plătitorului
  • b) impozitele, taxele și contribuțiile sociale colectate, în cazul în care plătitorul are obligația de a calcula, de a reține și de a plăti sau, după caz, de a colecta și de a plăti impozitele, taxele și contribuțiile sociale
  • c) bunurile și veniturile impozabile, precum și alte elemente ale bazei de impozitare, dacă legea prevede declararea acestora; 19. declarație informativă - actul întocmit de contribuabil/plătitor referitor la orice informații în legătură cu impozitele, taxele și contribuțiile sociale, bunurile și veniturile impozabile, precum și în legătură cu evidențele contabile și fiscale, inclusiv fișierul standard de control fiscal, dacă legea prevede declararea acestora, altele decât cele prevăzute la pct. 18; 20. dobândă - obligația fiscală accesorie reprezentând echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale principale ca urmare a neachitării la scadență de către debitor a obligațiilor fiscale principale; 20^1 . dosarul administrativ al acțiunii de control fiscal - totalitatea documentelor și informațiilor care stau la baza constatărilor organului de control fiscal din punct de vedere faptic și legal, precum și cele emise în legătură cu administrarea mijloacelor de probă; 20^2 . dosarul fiscal - ansamblul documentelor și informațiilor primite sau elaborate, deținute de organul fiscal în legătură cu activitatea de administrare a creanțelor fiscale ale unui contribuabil/plătitor; 21. drepturi vamale - drepturi de import și drepturi de export, astfel cum sunt definite de Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările și completările ulterioare; 22. executor fiscal - persoana din cadrul organului de executare cu atribuții de efectuare a executării silite; 23. impozit - prelevare obligatorie, indiferent de denumire, realizată în baza legii, fără contraprestație, în scopul satisfacerii necesităților de interes general; 24. legislație fiscală - totalitatea normelor prevăzute în actele normative referitoare la impozite, taxe, contribuții sociale, precum și la proceduri de administrare a acestora; 25. legislație contabilă - totalitatea normelor prevăzute în actele normative referitoare la organizarea și conducerea contabilității; 26. majorare de întârziere - obligația fiscală accesorie reprezentând echivalentul prejudiciului creat titularului creanței fiscale principale, precum și sancțiunea, ca urmare a neachitării la scadență, de către debitor, a obligațiilor fiscale principale; 27. obligație fiscală - obligația de plată a oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând obligația fiscală principală și obligația fiscală accesorie; 28. obligație fiscală principală - obligația de plată a impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, precum și obligația organului fiscal de a restitui sumele încasate fără a fi datorate și de a rambursa sumele cuvenite, în situațiile și condițiile prevăzute de lege; 29. obligație fiscală accesorie - obligația de plată sau de restituire a dobânzilor, penalităților sau a majorărilor, aferente unor obligații fiscale principale; 30. organ fiscal - organul fiscal central, organul fiscal local, precum și alte instituții publice care administrează creanțe fiscale; 31. organ fiscal central - Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală, denumită în continuare A.N.A.F., prin structurile de specialitate cu atribuții de administrare a creanțelor fiscale, inclusiv unitățile subordonate ale Ministerului Finanțelor Publice sau A.N.A.F.; 32. organ fiscal local - structurile de specialitate din cadrul autorităților administrației publice locale cu atribuții de administrare a creanțelor fiscale; 33. penalitate de întârziere - obligația fiscală accesorie reprezentând sancțiunea pentru neachitarea la scadență de către debitor a obligațiilor fiscale principale; 34. penalitate de nedeclarare - obligația fiscală accesorie reprezentând sancțiunea pentru nedeclararea sau declararea incorectă, în declarații de impunere, a impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale; 35. plătitor - persoana care, în numele contribuabilului, conform legii, are obligația de a plăti sau de a reține și de a plăti ori de a colecta și plăti, după caz, impozite, taxe și contribuții sociale. Este plătitor și sediul secundar obligat, potrivit legii, să se înregistreze fiscal ca plătitor de salarii și de venituri asimilate salariilor; 36. taxă - prelevarea obligatorie, indiferent de denumire, realizată în baza legii, cu ocazia prestării unor servicii de către instituții sau autorități publice, fără existența unui echivalent între cuantumul taxei și valoarea serviciului; 37. titlu de creanță fiscală - actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează creanța fiscală; 38. titlu de creanță bugetară - actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează creanța bugetară; 39. vector fiscal - totalitatea tipurilor de obligații fiscale pentru care există obligații de declarare cu caracter permanent; 40. date de identificare - numele și prenumele în cazul persoanelor fizice sau denumirea în cazul persoanelor juridice și entităților fără personalitate juridică, domiciliul fiscal și codul de identificare fiscală. 41. mijloc modern de plată - instrument de plată, în înțelesul menționat la art. 5 alin. (1) pct. 31 din Legea nr. 209/2019 privind serviciile de plată și pentru modificarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, care include cardurile de debit, de credit sau preplătite, precum și soluțiile moderne de plată, care se bazează pe aplicații ce facilitează inițierea unui ordin de plată pentru a se efectua plățile de tip cont la cont; 42. cont de plăți - are înțelesul menționat la art. 5 alin. (1) pct. 11 din Legea nr. 209/2019, cu modificările și completările ulterioare.

Articolul 16 — Conținutul raportului juridic fiscal

Raportul juridic fiscal cuprinde raportul de drept material fiscal și raportul de drept procedural fiscal. Raportul de drept material fiscal cuprinde totalitatea drepturilor și obligațiilor care apar în legătură cu creanțele fiscale. Raportul de drept procedural fiscal cuprinde totalitatea drepturilor și obligațiilor care apar în legătură cu administrarea creanțelor fiscale.

(1) Raportul juridic fiscal cuprinde raportul de drept material fiscal și raportul de drept procedural fiscal.

(2) Raportul de drept material fiscal cuprinde totalitatea drepturilor și obligațiilor care apar în legătură cu creanțele fiscale.

(3) Raportul de drept procedural fiscal cuprinde totalitatea drepturilor și obligațiilor care apar în legătură cu administrarea creanțelor fiscale.

Articolul 17 — Subiectele raportului juridic fiscal

Subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitățile administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, contribuabilul/plătitorul, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport. Statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin A.N.A.F. și unitățile subordonate acesteia, cu excepția cazului când legea stabilește o altă autoritate în acest sens. Unitățile administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, sunt reprezentate de autoritățile administrației publice locale, precum și de compartimentele de specialitate ale acestora, în limita atribuțiilor delegate de către autoritățile respective.

(1) Subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitățile administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, contribuabilul/plătitorul, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport.

(2) Statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin A.N.A.F. și unitățile subordonate acesteia, cu excepția cazului când legea stabilește o altă autoritate în acest sens.

(3) Unitățile administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, sunt reprezentate de autoritățile administrației publice locale, precum și de compartimentele de specialitate ale acestora, în limita atribuțiilor delegate de către autoritățile respective.

Articolul 18 — Împuterniciții

în relațiile cu organul fiscal contribuabilul/plătitorul poate fi reprezentat printr-un împuternicit. Conținutul și limitele reprezentării sunt cele cuprinse în împuternicire sau stabilite de lege, după caz. Desemnarea unui împuternicit nu îl împiedică pe contribuabil/plătitor să își îndeplinească personal obligațiile prevăzute de legislația fiscală, chiar dacă nu a procedat la revocarea împuternicirii potrivit alin. (2). împuternicitul este obligat să depună la organul fiscal actul de împuternicire, în original sau în copie legalizată. Revocarea împuternicirii operează față de organul fiscal de la data depunerii actului de revocare, în original sau în copie legalizată. În cazul reprezentării contribuabilului/plătitorul în relația cu organul fiscal prin avocat, consultant fiscal sau expert contabil, forma și conținutul împuternicirii sunt cele prevăzute de dispozițiile legale privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, consultant fiscal sau expert contabil, după caz. Contribuabilul/Plătitorul fără domiciliu fiscal în România, care are obligația de a depune declarații la organul fiscal, trebuie să desemneze un împuternicit, cu domiciliul fiscal în România, care să îndeplinească, în numele și din patrimoniul contribuabilului/plătitorului, obligațiile acestuia din urmă față de organul fiscal. Dispozițiile alin. (4) nu se aplică: a) contribuabilului/plătitorului care are rezidența într-un stat membru al Uniunii Europene, respectiv al Spațiului Economic European; b) contribuabilului/plătitorului care are rezidența într-un stat care este parte a unui instrument juridic internațional semnat de România și care cuprinde prevederi privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și recuperarea creanțelor fiscale. c) contribuabilului/plătitorului care comunică cu organele fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanță potrivit art. 79. Prevederile prezentului articol sunt aplicabile și reprezentanților fiscali desemnați potrivit Codului fiscal, dacă legea nu prevede altfel.

(1) în relațiile cu organul fiscal contribuabilul/plătitorul poate fi reprezentat printr-un împuternicit. Conținutul și limitele reprezentării sunt cele cuprinse în împuternicire sau stabilite de lege, după caz. Desemnarea unui împuternicit nu îl împiedică pe contribuabil/plătitor să își îndeplinească personal obligațiile prevăzute de legislația fiscală, chiar dacă nu a procedat la revocarea împuternicirii potrivit alin. (2).

(2) împuternicitul este obligat să depună la organul fiscal actul de împuternicire, în original sau în copie legalizată. Revocarea împuternicirii operează față de organul fiscal de la data depunerii actului de revocare, în original sau în copie legalizată.

(3) În cazul reprezentării contribuabilului/plătitorul în relația cu organul fiscal prin avocat, consultant fiscal sau expert contabil, forma și conținutul împuternicirii sunt cele prevăzute de dispozițiile legale privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, consultant fiscal sau expert contabil, după caz.

(4) Contribuabilul/Plătitorul fără domiciliu fiscal în România, care are obligația de a depune declarații la organul fiscal, trebuie să desemneze un împuternicit, cu domiciliul fiscal în România, care să îndeplinească, în numele și din patrimoniul contribuabilului/plătitorului, obligațiile acestuia din urmă față de organul fiscal.

(5) Dispozițiile alin. (4) nu se aplică:

  • a) contribuabilului/plătitorului care are rezidența într-un stat membru al Uniunii Europene, respectiv al Spațiului Economic European;
  • b) contribuabilului/plătitorului care are rezidența într-un stat care este parte a unui instrument juridic internațional semnat de România și care cuprinde prevederi privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și recuperarea creanțelor fiscale.
  • c) contribuabilului/plătitorului care comunică cu organele fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanță potrivit art. 79.

(6) Prevederile prezentului articol sunt aplicabile și reprezentanților fiscali desemnați potrivit Codului fiscal, dacă legea nu prevede altfel.

Articolul 19 — Numirea curatorului fiscal

Dacă nu există un împuternicit potrivit art. 18 alin. (1) - (4) organul fiscal, în condițiile legii, solicită instanței judecătorești competente numirea unui curator fiscal pentru: a) contribuabilul/plătitorul fără domiciliu fiscal în România, care nu și-a îndeplinit obligația de desemnare a unui împuternicit potrivit art. 18 alin. (4); b) contribuabilul/plătitorul absent, al cărui domiciliu fiscal este necunoscut ori care, din cauza bolii, unei infirmități, bătrâneții sau unui handicap de orice fel, și din cauza arestului preventiv sau a încarcerării în penitenciar, nu poate să își exercite și să își îndeplinească personal drepturile și obligațiile ce îi revin potrivit legii. Pentru activitatea sa, curatorul fiscal este remunerat potrivit hotărârii judecătorești, toate cheltuielile legate de această reprezentare fiind suportate de cel reprezentat.

(1) Dacă nu există un împuternicit potrivit art. 18 alin. (1) - (4) organul fiscal, în condițiile legii, solicită instanței judecătorești competente numirea unui curator fiscal pentru:

  • a) contribuabilul/plătitorul fără domiciliu fiscal în România, care nu și-a îndeplinit obligația de desemnare a unui împuternicit potrivit art. 18 alin. (4);
  • b) contribuabilul/plătitorul absent, al cărui domiciliu fiscal este necunoscut ori care, din cauza bolii, unei infirmități, bătrâneții sau unui handicap de orice fel, și din cauza arestului preventiv sau a încarcerării în penitenciar, nu poate să își exercite și să își îndeplinească personal drepturile și obligațiile ce îi revin potrivit legii.

(2) Pentru activitatea sa, curatorul fiscal este remunerat potrivit hotărârii judecătorești, toate cheltuielile legate de această reprezentare fiind suportate de cel reprezentat.

Articolul 20 — Obligațiile reprezentanților legali

Reprezentanții legali ai persoanelor fizice și juridice, precum și reprezentanții desemnați ai asocierilor fără personalitate juridică sunt obligați să îndeplinească obligațiile ce revin potrivit legislației fiscale persoanelor sau entităților reprezentate. Acești reprezentanți îndeplinesc obligațiile fiscale de plată ale persoanelor sau entităților reprezentate din acele mijloace pe care le administrează. în cazul în care, din orice motiv, obligațiile fiscale ale asocierilor fără personalitate juridică nu sunt achitate potrivit alin. (1), asociații răspund solidar pentru îndeplinirea acestora.

(1) Reprezentanții legali ai persoanelor fizice și juridice, precum și reprezentanții desemnați ai asocierilor fără personalitate juridică sunt obligați să îndeplinească obligațiile ce revin potrivit legislației fiscale persoanelor sau entităților reprezentate. Acești reprezentanți îndeplinesc obligațiile fiscale de plată ale persoanelor sau entităților reprezentate din acele mijloace pe care le administrează.

(2) în cazul în care, din orice motiv, obligațiile fiscale ale asocierilor fără personalitate juridică nu sunt achitate potrivit alin. (1), asociații răspund solidar pentru îndeplinirea acestora.

Articolul 21 — Nașterea creanțelor și obligațiilor fiscale

Dacă legea nu prevede altfel, dreptul de creanță fiscală și obligația fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impozitare care le generează sau în momentul la care contribuabilul/plătitorul este îndreptățit, potrivit legii, să ceară restituirea. Potrivit alin. (1), se naște dreptul organului fiscal de a stabili și a determina obligația fiscală datorată sau dreptul contribuabilului/plătitorului de a solicita restituirea.

(1) Dacă legea nu prevede altfel, dreptul de creanță fiscală și obligația fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impozitare care le generează sau în momentul la care contribuabilul/plătitorul este îndreptățit, potrivit legii, să ceară restituirea.

(2) Potrivit alin. (1), se naște dreptul organului fiscal de a stabili și a determina obligația fiscală datorată sau dreptul contribuabilului/plătitorului de a solicita restituirea.

Articolul 22 — Stingerea creanțelor fiscale

Creanțele fiscale se sting prin plată, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripție, dare în plată și prin alte modalități prevăzute expres de lege.

(1) Creanțele fiscale se sting prin plată, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripție, dare în plată și prin alte modalități prevăzute expres de lege.

Articolul 23 — Preluarea obligației fiscale

în cazul în care obligația fiscală nu a fost îndeplinită de debitor, debitori devin, în condițiile legii, următoarele persoane: a) moștenitorul care a acceptat succesiunea debitorului, în condițiile dreptului comun; b) cel care preia, în tot sau în parte, drepturile și obligațiile debitorului supus divizării, fuziunii ori transformării, după caz; c) alte persoane, în condițiile legii. Debitorii care preiau obligația fiscală potrivit alin. (1) lit. a) și b) se substituie vechiului debitor, în condițiile legilor care reglementează încetarea existenței persoanelor în cauză. Persoana fizică care desfășoară o profesie liberală sau exercită o activitate economică în mod independent într-una din formele prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 182/2016, cu modificările și completările ulterioare, răspunde pentru obligațiile fiscale datorate ca urmare a exercitării profesiei sau activității cu bunurile din patrimoniul de afectațiune. Dacă acestea nu sunt suficiente pentru recuperarea creanțelor fiscale, pot fi urmărite și celelalte bunuri ale debitorului. Dispozițiile art. 31, 32 și ale art. 2.324 alin. (3) din Legea nr. 287/2009 - Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, sunt aplicabile. Preluarea obligației fiscale potrivit prezentului articol se realizează prin comunicarea unei decizii către persoanele care devin debitori.

(1) în cazul în care obligația fiscală nu a fost îndeplinită de debitor, debitori devin, în condițiile legii, următoarele persoane:

  • a) moștenitorul care a acceptat succesiunea debitorului, în condițiile dreptului comun;
  • b) cel care preia, în tot sau în parte, drepturile și obligațiile debitorului supus divizării, fuziunii ori transformării, după caz;
  • c) alte persoane, în condițiile legii.

(2) Debitorii care preiau obligația fiscală potrivit alin. (1) lit. a) și b) se substituie vechiului debitor, în condițiile legilor care reglementează încetarea existenței persoanelor în cauză.

(3) Persoana fizică care desfășoară o profesie liberală sau exercită o activitate economică în mod independent într-una din formele prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 182/2016, cu modificările și completările ulterioare, răspunde pentru obligațiile fiscale datorate ca urmare a exercitării profesiei sau activității cu bunurile din patrimoniul de afectațiune. Dacă acestea nu sunt suficiente pentru recuperarea creanțelor fiscale, pot fi urmărite și celelalte bunuri ale debitorului. Dispozițiile art. 31, 32 și ale art. 2.324 alin. (3) din Legea nr. 287/2009 - Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, sunt aplicabile.

(4) Preluarea obligației fiscale potrivit prezentului articol se realizează prin comunicarea unei decizii către persoanele care devin debitori.

Articolul 24 — Garantarea obligației fiscale

Pentru obligațiile fiscale ale debitorului răspunde ca debitor garant, cu renunțarea la beneficiul discuțiunii și diviziunii: a) persoana care își asumă obligația de plată printr-un angajament de plată sau printr-un alt act încheiat în formă autentică, cu asigurarea unei garanții reale la nivelul obligației de plată, în limita sumei garantate și a sumei realizate din valorificarea garanției; b) persoana juridică pentru obligațiile fiscale datorate, potrivit legii, de sediile secundare ale acesteia. Organul fiscal este îndreptățit să solicite stingerea obligației fiscale de către debitorul garant. Procedura de aplicare a prezentului articol se aprobă astfel: a) prin ordin al președintelui A.N.A.F., în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central; b) prin ordin al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice, în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal local.

(1) Pentru obligațiile fiscale ale debitorului răspunde ca debitor garant, cu renunțarea la beneficiul discuțiunii și diviziunii:

  • a) persoana care își asumă obligația de plată printr-un angajament de plată sau printr-un alt act încheiat în formă autentică, cu asigurarea unei garanții reale la nivelul obligației de plată, în limita sumei garantate și a sumei realizate din valorificarea garanției;
  • b) persoana juridică pentru obligațiile fiscale datorate, potrivit legii, de sediile secundare ale acesteia.

(2) Organul fiscal este îndreptățit să solicite stingerea obligației fiscale de către debitorul garant.

(3) Procedura de aplicare a prezentului articol se aprobă astfel:

  • a) prin ordin al președintelui A.N.A.F., în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central;
  • b) prin ordin al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice, în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal local.
Cabinet Individual de Avocat

Folosești acest cod în activitatea profesională?

Poți cita pagina, semnala o actualizare sau propune o colaborare editorială.
Vezi colaborările profesionale

Explorează legislația conexă

Se încarcă meniul...

Înapoi la secțiunea principală Instrumente juridice de calcul

Linkuri utile

Sigla Portalul legislativ oficial Portalul legislativ oficial legislatie.just.ro ↗ Sigla Lege5 – legislație și jurisprudență Lege5 – legislație și jurisprudență lege5.ro ↗ Sigla Monitorul Oficial Monitorul Oficial monitoruloficial.ro ↗
Blog de avocat. dreptul explicat clar și practic.

Ultimele articole

Explorează toate articolele juridice
  • Ordonanța președințială privind copilul: pași și probe Ghid
    Dreptul Familiei

    Ordonanța președințială privind copilul: pași și probe

    În conflictele dintre părinți, timpul copilului nu curge în ritmul dosarului. Începerea școlii, o mutare,…

    16.08.2026 · 15 min
    Citește
  • Copil rănit în accident rutier: cererea de despăgubire Ghid
    Vătămări

    Copil rănit în accident rutier: cererea de despăgubire

    Când copilul tău este rănit într-un accident rutier, discuția despre despăgubire pare aproape nepotrivită în…

    14.08.2026 · 15 min
    Citește
  • Actele necesare pentru divorț: notar sau instanță Ghid
    Dreptul Familiei

    Actele necesare pentru divorț: notar sau instanță

    Când cineva întreabă ce acte sunt necesare pentru divorț, răspunsul corect nu începe cu o…

    12.08.2026 · 15 min
    Citește
  • Pasager rănit în taxi sau ridesharing: cine despăgubește Ghid
    Vătămări

    Pasager rănit în taxi sau ridesharing: cine despăgubește

    Erai pe bancheta din spate a unui taxi sau a unei mașini comandate prin aplicație,…

    11.08.2026 · 15 min
    Citește
  • Pieton rănit în accident: dosar penal și despăgubiri RCA Ghid
    Vătămări

    Pieton rănit în accident: dosar penal și despăgubiri RCA

    Când ești lovit ca pieton, primele zile se consumă între spital, investigații, poliție și întrebări…

    09.08.2026 · 15 min
    Citește
  • Digitalizarea actelor juridice în România: ce s-a schimbat deja pentru avocați și clienți
    Guest Posting

    Digitalizarea actelor juridice în România: ce s-a schimbat deja pentru avocați și clienți

    În ultimii doi ani, digitalizarea actelor juridice în România a trecut de la promisiune la…

    06.08.2026 · 7 min
    Citește
  • Despăgubiri pentru familia victimei unui accident mortal Ghid
    Vătămări

    Despăgubiri pentru familia victimei unui accident mortal

    Moartea unei persoane într-un accident produce mai multe prejudicii juridic distincte. Familia poate avea propriul…

    27.07.2026 · 8 min
    Citește
  • Taxa de timbru în litigii civile: calcul și recuperare Ghid
    Litigii

    Taxa de timbru în litigii civile: calcul și recuperare

    Când pregătesc o acțiune civilă, nu pornesc de la o sumă auzită într-un alt dosar.…

    26.07.2026 · 9 min
    Citește
  • Cum funcționează un proces civil în România Ghid
    Litigii

    Cum funcționează un proces civil în România

    Un proces civil nu începe în sala de judecată, ci cu alegerea corectă a cererii,…

    25.07.2026 · 6 min
    Citește
  • Inteligența artificială în munca avocatului: cum rămâne clientul protejat Ghid
    Guest Posting

    Inteligența artificială în munca avocatului: cum rămâne clientul protejat

    Cum folosesc avocații din România inteligența artificială fără să compromită confidențialitatea datelor clienților

    24.07.2026 · 5 min
    Citește
  • Cât costă să afli ce drepturi ai în România în 2026
    Guest Posting

    Cât costă să afli ce drepturi ai în România în 2026

    Majoritatea oamenilor confundă costul de a afla ce drepturi au cu costul de a duce…

    23.07.2026 · 11 min
    Citește
  • Verificarea contractelor cu AI: ce poate și ce nu poate face Ghid
    Guest Posting

    Verificarea contractelor cu AI: ce poate și ce nu poate face

    Instrumentele de inteligență artificială promit să transforme munca cu contractele, dar între promisiune și realitate…

    22.07.2026 · 6 min
    Citește
  • Riscuri de proprietate înainte de cumpărarea unui imobil Ghid
    Proprietăți

    Riscuri de proprietate înainte de cumpărarea unui imobil

    O verificare juridică făcută înainte de avans este mai utilă decât un proces început după…

    22.07.2026 · 5 min
    Citește
  • Accidente rutiere și despăgubiri: ce arată datele Analiză
    Vătămări

    Accidente rutiere și despăgubiri: ce arată datele

    Datele despre accidente arată dimensiunea unui risc social; despăgubirea se stabilește însă numai după faptele,…

    21.07.2026 · 5 min
    Citește
  • Violența domestică în date publice: ordinul de protecție Analiză
    Vătămări

    Violența domestică în date publice: ordinul de protecție

    Datele publice pot arăta amploarea violenței domestice, dar nu pot spune ce măsură este potrivită…

    20.07.2026 · 5 min
    Citește
Coduri Legislative Calculatoare Juridice Jurisprudență și statistici Blog Juridic
Tuca Maria

Tu alegi ce cookie-uri accepți

Folosesc cookie-uri necesare pentru funcționarea și securitatea site-ului. Cu acordul tău, Google Analytics 4 mă ajută să înțeleg ce conținut este util. Poți accepta, refuza sau configura alegerea, apoi o poți schimba oricând.

Indispensabile pentru funcționarea, securitatea și memorarea alegerii tale. Pot folosi identificatori tehnici, dar nu necesită consimțământ când sunt strict necesare serviciului cerut.

Nume Furnizor Scop Durată
tm_cookie_consent tucamaria.ro Păstrează alegerea privind categoriile de cookie-uri și versiunea politicii. 365 zile

Cu acordul tău, Google Analytics 4 mă ajută să înțeleg, în formă pseudonimă și agregată, cum este folosit site-ul și ce pagini sunt utile.

Nume Furnizor Scop Durată
_ga Google Analytics 4 Distinge, în formă pseudonimă, browserele pentru măsurarea utilizării site-ului; se setează numai după acceptarea statisticilor. până la 2 ani
_ga_* Google Analytics 4 Păstrează starea sesiunii și a proprietății GA4; se setează numai după acceptarea statisticilor. până la 2 ani

În prezent nu este configurat un pixel publicitar. Dacă voi activa o tehnologie de marketing, ea nu va porni înaintea acordului tău.

Pot păstra opțiuni de afișare sau setări cerute în instrumentele site-ului. Sunt activate numai când funcția aleasă le necesită sau când le accepți.

Conținutul încorporat de la platforme terțe poate transmite date către furnizor. Este încărcat numai dacă există pe pagină și categoria este acceptată.

Află mai multe în Politica de cookie-uri și Politica de confidențialitate.
Av. Maria Tuca Cabinet Individual · Timisoara
Avocat Tuca Maria
Cabinet Individual de Avocat

Ai întrebări juridice fără răspuns?

Nu pleca cu semne de întrebare. Voi analiza rapid situația ta și îți voi oferi claritate. Programează o discuție directă și confidențială.

Contactează-mă pentru o discuție

Hai să vorbim!
Politica de confidențialitate Politica de cookies
ANPC SAL ANPC SOL
Acasă› Coduri Juridice și Legislație Actualizată› Codul de Procedură Fiscală Actualizat — Text Integral
Cabinet Individual de Avocat Tuca Maria © 2026